Anticorpul (sau imunoglobulina, Ig) este o proteină produsă de limfocitele B ca răspuns la prezența unui antigen. Anticorpii au rol esențial în sistemul imunitar, recunoscând și neutralizând agenții patogeni (virusuri, bacterii, toxine) și facilitând eliminarea acestora prin diverse mecanisme.
Structura anticorpilor
Anticorpii sunt glicoproteine în formă de „Y”, compuse din:
- Două lanțuri grele (H, heavy chains) și două lanțuri ușoare (L, light chains), unite prin punți disulfurice.
- Regiunea variabilă (Fab) – Responsabilă de recunoașterea antigenului (specificitatea anticorpului).
- Regiunea constantă (Fc) – Interacționează cu alte componente ale sistemului imunitar (ex. complement, celule fagocitare).
Clasificarea anticorpilor
În funcție de structura și funcția lor, anticorpii sunt împărțiți în cinci clase principale:
- IgG – Cel mai abundent anticorp (≈75% din imunoglobulinele serice).
- Conferă imunitate de lungă durată.
- Traversează placenta și oferă protecție fătului.
- Activează complementul și stimulează fagocitoza.
- IgA – Secretat la nivelul mucoaselor (tract respirator, intestinal, salivă, lacrimi, lapte matern).
- Oferă protecție împotriva patogenilor care pătrund prin mucoase.
- Se găsește sub formă monomerică (serică) și dimerică (secretoare).
- IgM – Primul anticorp produs în răspunsul imun inițial.
- Se găsește în principal în sânge.
- Are o formă pentamerică, permițând legarea simultană a mai multor antigeni.
- IgE – Implicat în reacțiile alergice și răspunsul antiparazitar.
- Se leagă de mastocite și bazofile, declanșând eliberarea de histamină.
- Responsabil pentru manifestările clinice ale alergiilor (rinite, astm, șoc anafilactic).
- IgD – Rol mai puțin cunoscut, implicat în activarea limfocitelor B.
- Se găsește în cantități mici pe suprafața limfocitelor B naive.
Mecanismele de acțiune ale anticorpilor
Anticorpii contribuie la apărarea imunitară prin mai multe mecanisme:
- Neutralizare – Se leagă de virusuri, toxine bacteriene, împiedicând interacțiunea acestora cu celulele gazdă.
- Opsonizare – Acoperă agenții patogeni, facilitând recunoașterea și distrugerea lor de către macrofage și neutrofile.
- Activarea complementului – Declanșează o cascadă enzimatică ce duce la lizarea celulelor patogene.
- Aglutinare – Leagă mai mulți agenți patogeni, formând agregate care sunt mai ușor eliminate.
- Citotoxicitate mediată de celule dependente de anticorpi (ADCC) – Stimulează celulele NK (natural killer) să distrugă celulele infectate.
Rolul anticorpilor în medicină
✅ Răspuns imun natural și memorie imunologică
- După o infecție sau vaccinare, limfocitele B memorie produc anticorpi specifici, protejând organismul la expuneri ulterioare.
✅ Terapia cu anticorpi monoclonali
- Anticorpii sintetici sunt utilizați în tratamentul cancerului (Rituximab pentru limfoame), bolilor autoimune și infecțiilor virale.
✅ Diagnosticul bolilor
- Testele serologice detectează prezența anticorpilor împotriva patogenilor (ex. testele pentru COVID-19, HIV, hepatită).
✅ Imunizarea pasivă
- Administrarea de anticorpi preformați (ex. ser anti-tetanic, imunoglobuline anti-hepatită B) oferă protecție imediată în cazul expunerii la anumiți patogeni.