Azoospermia reprezintă absența spermatozoizilor în ejaculat și este una dintre cauzele importante de infertilitate masculină. Diagnosticul nu se stabilește după o singură probă izolată, ci prin spermogramă efectuată corect, de obicei repetată, cu recoltare după o perioadă recomandată de abstinență. Termenul nu înseamnă lipsa lichidului seminal, ci lipsa celulelor spermatozoide în acel lichid. Volumul ejaculatului poate fi normal, scăzut sau modificat în funcție de cauză.
Există două mari mecanisme: azoospermie obstructivă și non-obstructivă. În forma obstructivă, testiculul poate produce spermatozoizi, dar aceștia nu ajung în ejaculat din cauza unui blocaj la nivelul epididimului, canalelor deferente sau ductelor ejaculatorii; poate apărea după infecții, traumatisme, intervenții chirurgicale sau malformații. În forma non-obstructivă, problema este producția insuficientă sau absentă de spermatozoizi, posibil legată de tulburări hormonale, varicocel, tratamente gonadotoxice, anomalii genetice ori afectare testiculară.
În îngrijire, asistentul medical poate sprijini recoltarea corectă a probei, păstrarea intimității, etichetarea și transportul rapid către laborator, deoarece erorile preanalitice pot falsifica rezultatul. Sunt importante anamneza privind intervenții urologice, oreion postpubertar, chimioterapie/radioterapie, febră recentă, expunere la toxice, medicamente și infecții genitale. Se explică pacientului că azoospermia necesită evaluare urologică și endocrinologică, nu concluzii rapide. Se raportează prompt durerea testiculară acută, tumefacția, febra, secrețiile uretrale sau semnele de infecție, pentru că unele cauze necesită tratament rapid.