DEXTRAN
Definiție: Polizaharidă complexă, ramificată, de origine biologică (obținută din culturi bacteriene) formată prin condensarea unităților de glucoză. Este hidrosolubil și are numeroase aplicații în medicină și alte domenii.
Proprietăți medicale cheie:
- Expansiune de volum: Atragerea și reținerea apei în vasele de sânge, crescând volumul sanguin circulant (volemie).
- Antiagregant plachetar: Reduce aderența trombocitelor (plachetelor sanguine) între ele, având efect anticoagulant și antitrombotic.
- Îmbunătățire a microcirculației: Reduce vâscozitatea sângelui, permițând un flux sanguin adecvat la nivelul țesuturilor.
Aplicații medicale:
- Soluții perfuzabile: Utilizat în tratamentul șocului hipovolemic – scăderea bruscă a volumului sanguin (traumatisme, hemoragii, arsuri).
- Agent antitrombotic: Profilaxia trombozei venoase profunde post-operator.
- Chirurgie vasculară: Dextranii cu masă moleculară mică îmbunătățesc circulația în timpul intervențiilor chirurgicale vasculare.
- Stomatologie: Utilizat în prepararea unor medii de cultură pentru microorganisme.
Utilizări de laborator:
- Cromatografie pe baza de gel: Separarea biomoleculelor după mărime (ex. proteine).
- Stabilizarea enzimelor: Mărind rezistența la denaturare a anumitor enzime.
- Crioscopul depresiei punctului de înghet: Analiza osmolalității fluidelor biologice.
Reacții adverse potențiale:
- Reacții alergice (inclusiv anafilaxie în cazuri rare)
- Insuficiență renală (prin obstrucția tubilor) – în special la pacienții deja deshidratați.
- Tendință de sângerare (în doze mari sau la predispoziție pre-existentă)
Termeni înrudiți:
- Șoc hipovolemic
- Tromboză
- Soluții perfuzabile
- Reacții anafilactice
Notă: Dextranii sunt disponibili în diferite preparate, cu mase moleculare adaptate utilizării specifice (ex. Dextran 40, Dextran 70). Alegerea soluției și a dozei țin cont de indicație și de caracteristicile pacientului.
