Definiție: Stare de confuzie legată de percepția timpului, spațiului și/sau a propriei persoane. Persoana dezorientată poate avea dificultăți în a răspunde la întrebări simple, nu-și poate aminti unde se află, nu recunoaște persoane familiare sau nu-și poate exprima gândurile limpede.
Cauze posibile:
- Afecțiuni neurologice: Boala Alzheimer, demență, epilepsie, accident vascular cerebral, tumori cerebrale, traumatisme craniene, encefalite, meningite.
- Tulburări metabolice: Dezechilibre severe de electroliți (ex. sodiu, potasiu), hipoglicemie (scăderea zahărului în sânge), insuficiență hepatică, insuficiență renală.
- Tulburări psihiatrice: Depresie severă, schizofrenie, psihoză, anxietate, stres post-traumatic.
- Intoxicații: Abuz de alcool, consum de droguri, otrăvire, efecte adverse medicamentoase.
- Factori de mediu: Deshidratare, temperaturi extreme, lipsa oxigenului (altitudini mari).
- Altele: Infecții severe, intervenții chirurgicale recente, dereglarea ritmului de somn.
Simptome asociate cu dezorientarea:
- Agitație sau apatie
- Dificultăți de concentrare
- Mers nesigur
- Tulburări de memorie
- Halucinații
- Vorbire incoerentă
- Modificări de personalitate
De ce este importantă investigarea dezorientării
Dezorientarea este un simptom, nu o boală în sine. De aceea, identificarea cauzei este crucială pentru tratamentul corect și prevenirea complicațiilor. Poate semnala afecțiuni neurologice grave, dezechilibre metabolice sau intoxicații ce pun viața în pericol.
Diagnostic
- Istoric medical detaliat și examen fizic
- Examinări de sânge (electroliți, funcția hepatică și renală, glicemie, toxicologie)
- Testare neurologică și psihiatrică
- Tehnici imagistice (CT cerebral, RMN)
