Definiție:
În context medical, disjuncția se referă la separarea anormală a două structuri anatomice care în mod normal sunt unite.
Tipuri de disjuncție:
- Disjuncția cranio-facială: Separarea oaselor craniului și feței.
- Disjuncția simfizei pubiene: Separarea oaselor pubiene din zona pelvisului.
- Disjuncție acromio-claviculară: Separarea articulației dintre acromion (o parte a omoplatului) și claviculă.
Cauze:
Cauzele disjuncției variază în funcție de tipul specific:
- Disjuncția cranio-facială: Traumatism sever la cap (ex: accidente rutiere).
- Disjuncția simfizei pubiene: Naștere dificilă, traumatisme pelviene.
- Disjuncție acromio-claviculară: Cădere pe umăr, lovitură directă.
Simptome:
Simptomele disjuncției pot include:
- Durere
- Umflătură
- Deformitate
- Instabilitate articulară
- Dificultăți de mișcare
Diagnostic:
Diagnosticul se bazează pe:
- Examenul fizic
- Radiografii
- Imagistică prin rezonanță magnetică (RMN)
- Tomografie computerizată (CT)
Tratament:
Tratamentul disjuncției depinde de tipul specific și de severitate:
- Disjuncția cranio-facială: Intervenție chirurgicală urgentă pentru fixarea și alinierea oaselor.
- Disjuncția simfizei pubiene: Repaus, terapie fizică, medicamente anti-inflamatoare, eventual intervenție chirurgicală.
- Disjuncție acromio-claviculară: Repaus, gheață, imobilizare, bandaj, analgezice, eventual intervenție chirurgicală.
Prognostic:
Prognosticul depinde de tipul de disjuncție și de severitate. Majoritatea disjuncțiilor se vindecă complet cu tratament adecvat.
Informații suplimentare:
- Disjuncția poate fi o afecțiune gravă care necesită îngrijire medicală imediată.
- Este important să se urmeze instrucțiunile medicului pentru a asigura o vindecare completă.
- Disjuncția poate avea consecințe pe termen lung, cum ar fi durere cronică sau instabilitate articulară.
