Cuprins
Dispneea este o tulburare a respirației caracterizată prin modificarea ritmului și intensității mișcărilor respiratorii.
Subiectiv ea se traduce prin senzația de “sete de aer”, prin prezența conștientă a unui disconfort respirator.
Respiraţia normală este un act reflex inconştient. Respiraţia dispneică este un act reflex conştient, voluntar în care subiectiv pacientul simte „sete de aer”, iar obiectiv mişcările respiratorii sunt forţate, modificându-se frecvenţa respiratorie, amplitudinea şi ritmul respirator.
Cauze
Dispneea este cauzată de afecţiuni ale aparatului respirator sau cardiovascular şi de perturbarea schimburilor normale de gaze. Poate să apară și în afecțiuni nevoase sau endocrine.
Tipuri de dispnee
- În funcție de afecțiunea de bază, deosebim:
• dispnee obstructivă (apare în afecțiunile obstructive ale căilor aeriene superioare, insuficiență respiratorie pulmonară sau extrapulmonară)
• dispnee restrictivă (apare în pneumonii, bronhopneumonii, pleurezii, chist hidatic, pneumotorax)
• dispnee mixtă (asocierea celor două tipuri);
- După modificarile de frecvență, deosebim următoarele tipuri de dispnee :
• tahipnee (respirație rapidă și superficială), polipnee (accelerarea ritmului respirator)
• bradipnee (diminuarea ritmului respirator)
- În funcție de caracteristicile curbei respiratorii (tipuri particulare de dispnee), întâlnim:
• respirația Cheynes – Stokes (o alternanță de polipnee neregulată alternată cu apnee de 10-30 secunde);
• respirația Kussmaul (respirație în 4 timpi);
• respirația Biot (mișcări respiratorii întrerupte de apnee de 5-30 secunde);
• respirația Bauchut (polipnee cu 40-50 respiratii pe minut, expiratie scurta si inspiratie lunga, denumită și respiratie inversată).
(Vezi și Tipuri de respirație patologică)
- După circumstanțele de apariție, deosebim:
• dispneea de efort:
– in timpul efortului, prin perturbarea circulaţiei pulmonare, apare saturaţia insuficientă a organismului cu oxigen;
– este determinată de insuficienţa cardiacă, procese pleuro-pulmonare si scăderea ventilaţiei pulmonare.
Stadiile de evaluare ale dispneei propuse de OMS:
o gr. l: dispnee apărută la eforturi mari;
o gr. ll: dispnee apărută la eforturi importante dar obişnuite (mers rapid, urcarea mai multor etaje);
o gr. lll: dispneea apărută la eforturi uşoare;
o gr. lV: dispneea de repaus.
• dispneea permanentă:
– respiraţie deficitară permanentă determinată de insuficienţa cardiacă avansată, pneumotorax.
• dispneea paroxistică:
– este reprezentată prin accese respiratorii repetate ziua/noaptea;
– în astmul bronşic se observă mai ales dimineaţa = dispnee matinală, cauzată de contracţia spastică a bronhiolelor cu timpul expirator, mult îngreunat;
– în astmul cardiac şi edemul pulmonar acut se observă mai ales în timpul nopţii = dispnee vesperală cauzată de insuficienţa ventriculului stâng.
• dispneea de decubit:
– pacientul nu poate sta culcat fiind obligat să adopte poziţia şezând;
– este determinată de perturbarea circulaţiei pulmonare prin procese pleuropulmonare şi afecţiuni cardiace.
- După timpul pe care îl afectează :
• dispnee inspiratorie;
• dispnee expiratorie.
- După semnele care o însoțesc:
• dispnee insotita de tiraj;
• dispnee insotita de cornaj;
• dispnee insotita de bătaile aripilor nasului.
Tratament
Tratamentul depinde de cauza care sta la baza dispneei.
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste Grilă.
