Guta este o afecțiune caracterizată prin tulburarea metabolismului proteic. Specific gutei este hiperuricemia şi depunerea de uraţi la nivelul articulaţiilor.
Guta o boală definită prin atacuri repetate de artrită inflamatorie acută — o încheietură umflată, roșie, moale și febrilă. Articulația dintre metatarsiene și falange de la baza degetului mare este cel mai des afectată.
Guta se poate prezenta și ca depozite de urați, calculi renali sau nefropatie urică.
Etiologie
– scăderea eliminării renale de acid uric
– acid uric în exces
– supraalimentaţie proteică
Circumstanţe de apariţie
– vârstă peste 40 de ani, mai ales bărbaţi
– obezitatea
– sedentarismul
– alimentaţie bogată în proteine, predispoziția genetică.
Manifestări de dependenţă (semne și simptome) în gută
În accesul gutos
– durerea apare brusc noaptea, este insuportabilă şi monoarticulară (la nivelul halucelui)
– articulaţia este tumefiată, tegumentele sunt albastru-violacee, căldură locală, uneori febră şi frison
– ziua durerile dispar revenind noaptea următoare mai intensă, prinzând şi alte articulaţii.
În stadiul cronic
– accesele dureroase se repetă la intervale variabile
– apar tofii gutoşi depuneri urice în articulaţii şi în piele (coate, degete, pavilionul urechii)
– prezintă anchilozele articulare
– acidul uric, creatinina, ureea sunt modificate în accesele gutoase
Îngrijirea pacientului cu gută
Problemele pacientului cu gută
În accesul gutos
– disconfort(durere articulară)
– hipertermie
– risc de deshidratare
În stadiul cronic
– disconfort(dureri articulare)
– imobilitate
– alterarea tegumentelor prin prezenţa tofilor gutoşi
– risc de complicaţii- litiază urică, invalidităţi
Obiective de îngrijire ale pacientului cu gută
Pacientul să:
– exprime calmarea durerii;
– sa se poata deplasa fara dificultate;
– sa prezinte echilibru termic;
– cunoască şi să respecte alimentaţia prescrisă pentru a preveni accesele gutoase;
– prezinte un echilibru al metabolismului proteinelor;
– prevină complicaţiile bolii.
Intervenţiile asistentului medical pentru pacientul cu gută
În accesul gutos
– repaus la pat
– se aplică comprese locale, alcoolizate reci, se imobilizează articulaţia
– se asigură regim alimenta lacto-făinos-vegetarian, hipocaloric, cu aport mare de lichide (se reduce pâinea albă şi spanacul)
– se administrează medicaţia prescrisă (specifică şi antiinflamatorie)
– recoltează sânge şi urină pentru examenele de laborator (uree, acid uric, creatinină)
În guta cronică
– se instituie regim hipoproteic (1 gr./Kgcorp/zi)
– se exclud din alimentaţie carnea, viscerele, conservele de carne)
– se asigură 2–2,5 l lichide pe zi
– legumele şi fructele vor fi consumate în alternanţă cu lactatele (menţine PH-ul alcalin al urinei)
– educă pacientul să respecte alimentaţia pentru a preveni complicaţiile bolii
– ajută pacientul, dacă au survenit anchiloze
– recoltează sânge şi urină pentru examene de laborator
– administrează medicaţia prescrisă
Diagnostic
Guta poate fi diagnosticată și tratată fără investigații suplimentare la persoanele cu hiperuricemie clasică. Se poate face analiza lichidului sinovial și examen radiologic.
Tratament
Tratamentul cu medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene (AINS), steroizi sau colchicină ameliorează simptomele. Modificarea stilului de viață poate conduce la prevenția pe termen lung a atacurilor.
Infografic