Colica biliară (îngrijirea pacientului cu colică biliară)

Colica biliară reprezintă afecțiunea colecistului (vezica biliară) și se caracterizează printr-o durere acută, violentă, în hipocondrul drept, cu iradiere până la coloana vertebrală, umărul și omoplatul drept.

Termenul de colică reprezintă durerea intensă care survine în criză, iar caracterul de colică poate fi întâlnit la diverse organe: rinichi, vezică biliară, intestin. Durerea colicativă este intermitentă, perioadele de durere accentuată alternând cu perioade de calm. Colica este rezultatul contracțiilor mușchilor organului în cauză.

Colica biliară este o durere abdominală acută, localizată de obicei în hipocondrul drept sau epigastru, cauzată de obstrucția tranzitorie a fluxului biliar, cel mai frecvent de către un calcul biliar care blochează ductul cistic sau biliar comun. Această afecțiune apare atunci când vezica biliară se contractă pentru a elimina bila, iar fluxul este împiedicat de prezența unui obstacol, ceea ce duce la creșterea presiunii intra-veziculare și stimularea receptorilor de durere.

Deși în formele ușoare este autolimitată și nu pune viața în pericol, colica biliară poate evolua spre complicații severe, transformându-se într-o urgență medicală. Dacă obstrucția persistă sau este însoțită de infecție sau inflamație, aceasta poate duce la afecțiuni grave precum colecistită acută, colangită, pancreatită acută sau chiar perforația vezicii biliare. Recunoașterea rapidă și gestionarea adecvată a colicii biliare sunt esențiale pentru prevenirea acestor complicații și salvarea vieții pacientului.

Cuprins

Cauze

Colica biliară este declanșată de contracțiile vezicii biliare împotriva unui obstacol care blochează fluxul bilei. Cea mai frecventă cauză pentru colica biliară este litiaza biliară. Litiaza biliară este o afecțiune provocată de dezvoltarea unor calculi biliari în colecist sau în căile biliare extra sau intra-hepatice. Colica se complică uneori cu inflamația (de obicei infecțioasă) ducând la colecistita acută.

Alte cauze ale declanșării colicii biliare sunt: colecistitele acute sau cronice, angiocolitele, diskineziile biliare, parazitozele intestinale și intraveziculare, modificările bruște ale obiceiurilor alimentare, trepidațiile.

Factori de risc pentru litiază biliară

Genetică: Istoricul familial de litiază biliară.
Sex: Mai frecventă la femei (raport femei:bărbați de 3:1).
Vârstă: Mai frecventă peste 40 de ani.
Obezitate: Asociată cu creșterea colesterolului biliar.
Sarcină: Creșterea estrogenului favorizează formarea calculilor.
Dieta: Dietă bogată în grăsimi și săracă în fibre.
Afecțiuni asociate: Diabet zaharat, hipertrigliceridemie, sindroame hemolitice.

Fiziopatologie

Formarea calculilor biliari:
- Calculii pot fi formați din colesterol, bilirubinat sau sunt micști.
- Dezechilibrul între componentele bilei duce la precipitare.
Blocarea ductului cistic:
- Calculul obstrucționează temporar fluxul bilei, determinând creșterea presiunii intra-veziculare.
- Aceasta stimulează receptorii nociceptivi, rezultând durere.

Semne și simptome în colica biliară

Colica biliară este manifestarea clinică zgomotoasă acestor afecțiuni, și se datorează contracțiilor spastice ale veziculei sau ale căilor biliare. De obicei, durerea apare brusc, mai ales noaptea sau după mese bogate și este de intensitate violentă. Sediul durerii este în hipocondrul drept și poate iradia către umărul drept (semn caracteristic), baza hemitoracelui drept, sau în regiunea omoplatului. Bolnavul este agitat, caută o poziție care să îi calmeze durerea, are transpirații și extremitățile se pot răci. Durerea este însoțită , de cele mai multe ori, de vărsături, subicter, ascensiuni febrile, frisoane, tahicardie, pirozis, balonare, constipație și senzație de plenitudine abdominală.

Diagnostic

Anamneza: Istoric de durere recurentă, asociată cu mesele grase.
Examen fizic: Durere la palparea hipocondrului drept. La palpare colecistul este sensibil (semnul Murphy prezent). Uneori palparea este dificilă, din cauza contracturii peretelui abdominal. Semnul Murphy este negativ în colica biliară necomplicată.
Investigații paraclinice:
Ecografia abdominală: Vizualizează calculii biliari și eventualele semne de inflamație. Ecografie abdominală este un mijloc util de investigație și permite un diagnostic corect în 96% dintre cazuri.
Analize de sânge: Creșterea enzimelor hepatice (ALT, AST, fosfatază alcalină) sugerează obstrucție biliară. Alături de VSH, bilirubină, hemogramă se poate pune un diagnostic de certitudine.
Alte investigații: RMN sau colangio-RMN: Indicat în caz de obstrucție suspectată la nivelul ductului biliar comun.

Diagnostic diferențial

Colica biliară va fi diferențiată de colica nefritică dreaptă, ulcerul gastroduodenal perforat, apendicită acută, pancreatită acută hemoragică, infarct mezenteric, infarct miocardic.

Complicații

Colica biliară este un simptom frecvent al litiazei biliare (pietre la vezica biliară) și apare atunci când calculii blochează temporar fluxul bilei. Colica biliară netratată poate duce la complicații grave. Acestea includ:

1. Colecistita acută
Inflamația vezicii biliare din cauza blocării persistente a ductului cistic.
Semne și simptome: Durere intensă, febră, greață, vărsături, sensibilitate la palpare în hipocondrul drept.
Complicații suplimentare: Poate evolua către necroză, gangrenă sau perforație a vezicii biliare.

2. Colangita acută
Infecție a tractului biliar, de obicei cauzată de o obstrucție a ductului biliar comun (colestază).
Semne clasice (Triada Charcot): Febră, durere în hipocondrul drept, icter.
Complicații suplimentare: Septicemia sau șocul septic dacă nu este tratată prompt.

3. Pancreatita acută biliară
Inflamația pancreasului provocată de obstrucția canalului pancreatic comun de către un calcul biliar.
Simptome: Durere abdominală severă, persistentă, care iradiază în spate, greață, vărsături.
Complicații: Insuficiență pancreatică, pseudochist pancreatic, șoc.

4. Icter obstructiv
Apare când un calcul obstrucționează ductul biliar comun (coledocolitiază).
Semne: Icter (îngălbenirea pielii și a ochilor), urină închisă la culoare, scaune decolorate.
Complicații: Infecție (colangită), insuficiență hepatică.

5. Empiemul vezicii biliare
Acumularea de puroi în vezica biliară din cauza inflamației severe sau a unei infecții necontrolate.
Risc: Poate evolua spre septicemie sau perforație.

6. Perforația vezicii biliare
Apare ca urmare a inflamației severe și a ischemiei pereților vezicii biliare.
Complicații ulterioare: Peritonită sau abces intra-abdominal.

7. Sindromul Mirizzi
Compresia ductului biliar comun de un calcul mare situat în ductul cistic sau în gâtul vezicii biliare.
Simptome: Icter, durere intensă, inflamație locală.
Complicații: Colangită, obstrucție cronică.

8. Fistula biliară și ileus biliar
O fistulă între vezica biliară și tractul gastrointestinal permite migrarea calculilor în intestin, provocând obstrucție intestinală (ileus biliar). Simptome: Durere abdominală severă, distensie abdominală, vărsături.

9. Cancerul vezicii biliare
Inflamațiile cronice recurente (colecistita cronică) asociate cu litiaza biliară pot crește riscul de cancer al vezicii biliare.

Tratament

În colica biliară fără complicații de scurtă durată, tratamentul constă în administrarea de analgezice, antispastice. Este recomandat regimul alimentar și repausul la pat. Tratament chirurgical (colecistectomie) se impune în cazul complicațiilor.

Tratamentul colicii biliare vizează ameliorarea simptomelor acute și prevenirea recurenței.

În urgență:

Calmarea durerii:
- Antispastice (ex.: butilscopolamină).
- Analgezice: AINS (diclofenac) sau opiacee în dureri severe.
Repaus digestiv: Pacientul rămâne nemâncat până la ameliorarea simptomelor.
Hidratare: Administrarea intravenoasă de fluide, mai ales în caz de vărsături.

Pe termen lung:

Colecistectomie laparoscopică: Recomandată după episodul acut, pentru prevenirea complicațiilor.
Modificarea dietei:
- Reducerea grăsimilor saturate.
- Creșterea aportului de fibre.
Controlul factorilor de risc:
- Pierderea în greutate (dacă este indicată).
- Tratamentul dislipidemiilor.

Conduita de urgență în colica biliară complicată

În cazul colicilor biliare de intensitate și durată mică fără complicații, se tratează la domiciliu prin:

repaus la pat
regim alimentar
analgezice
antispastice.

Colicile biliare însoțite de vărsături și tulburări electrolitice reprezintă urgența medico-chirurgicală.

Situații care indică o urgență medicală

Durere abdominală severă și persistentă:

Durerea care nu cedează la antispastice sau analgezice poate indica o complicație, cum ar fi colecistita acută sau obstrucția ductului biliar comun.

Semne de infecție:

Febră și frisoane: Sugerează infecție (colecistită, colangită).
Triada Charcot: Durere în hipocondrul drept, febră și icter – semn clasic al colangitei acute.

Icter:

Îngălbenirea pielii și sclerei indică o obstrucție biliară semnificativă, cu stază de bilă (colelitiază obstructivă).

Semne de șoc:

Hipotensiune, tahicardie, confuzie: Pot indica o septicemie cauzată de colangită sau peritonită (în cazul perforației vezicii biliare).

Vărsături persistente:

Pot duce la deshidratare severă și dezechilibre electrolitice.

Semne de peritonită:

Durere abdominală difuză, cu rigiditate musculară (abdomen „lemnos”) și sensibilitate crescută, care poate sugera perforație sau necroză a vezicii biliare.

Complicații care pot transforma colica biliară într-o urgență:

Colecistită acută: Inflamația vezicii biliare, caracterizată prin febră, durere constantă și semnul Murphy pozitiv.
Colangită acută: Infecție gravă a căilor biliare, asociată cu risc de șoc septic.
Pancreatită acută: Obstrucția ampulei Vater de un calcul poate declanșa inflamația pancreasului.
Perforația vezicii biliare: Poate duce la peritonită, o urgență chirurgicală.

Conduita de urgență pentru colica biliară complicată

Evaluarea inițială a pacientului:
Notează simptomele actuale: durere intensă în hipocondrul drept, febră, icter, greață, vărsături.
Se monitorizarea semnele vitale:
Tensiune arterială, puls, frecvență respiratorie, temperatură. Se identifică semne de șoc (hipotensiune, tahicardie, extremități reci).

Stabilizarea pacientului:
Administrarea de oxigen și montarea unei linii venoase periferice pentru administrarea de fluide intravenoase.
Reechilibrare hidroelectrolitică prin perfuzie intravenoasă. Administrarea soluțiilor perfuzabile (de exemplu, Ringer lactat, soluție salină izotonă) conform prescripției medicului.

Calmarea durerii:
Conform prescripției medicale, asistentul poate administra antispastice (de exemplu, butilscopolamină – Buscopan), analgezice (metamizol sodic – Algocalmin sau opioide ușoare, dacă sunt recomandate).
Notă: Evită AINS (de exemplu, diclofenac) la pacienții cu suspiciune de pancreatită acută, deoarece pot agrava afecțiunea.

Investigare rapidă:
Asigură transportul pacientului către investigații imagistice (ecografie abdominală, tomografie computerizată).
Efectuează analize de sânge: hemoleucogramă, CRP, enzime hepatice, bilirubină, amilază/lipază.

Antibioterapie:
În caz de infecție suspectată (colecistită, colangită), se administrează antibiotice cu spectru larg (ex. ceftriaxonă + metronidazol).

Intervenție chirurgicală sau endoscopică:
Dacă pacientul necesită colecistectomie de urgență sau altă intervenție chirurgicală, oferă suport psihologic și explică procedurile pregătitoare. Asigură îngrijirea preoperatorie: oprirea aportului oral, administrarea medicației necesare.

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu colică biliară

asigură repaus absolut la pat;
se supraveghează funcțiile vitale și vegetative (T.A., P., temperatură, respirație) ;
se supraveghează colorația tegumentelor și se notează în foaia de observație;
se supraveghează starea generală a pacientului;
se susține pacientul în timpul vărsăturilor, se face toaleta cavității bucale, se notează în foaia de observație aspectul și cantitatea vărsăturii;
se recoltează sânge: hemoleucograma, bilirubinemie, transaminaze, ionograma sanguină, rezerva alcalină, azot, glicemie, amilazemie;
se efectuează examenul de urină: urobiliogen, pigmenți biliari;
în criza nu se efectuează tubaj duodenal sau colecistografie cu substanță de contrast;
calmarea durerii, a varsăturilor și a infecției prin administrarea tratamentului prescris de medic: antispastice, analgezice, antiemetice, antibiotice;
administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic: tratament etiologic, simptomatic, tratamentul complicațiilor și urmărirea efectelor acestuia;
corectarea tulburărilor hidroelectrolitice și acido-bazice în funcție de ionograma pacientului, la indicația medicului;
asistentul medical poate aplica pungă cu gheață pe hipocondrul drept pentru reducerea durerii și a inflamației;
în caz de evoluție nefavorabila se recurge la tratament chirurgical.