Îngrijirea pacientului cu aparat gipsat
- Pentru asistentul medical este interzisă efectuarea de manevre brutale de reducere a fracturilor;
- Se admite doar axarea membrelor cât mai aproape de poziţia lor normală, prin manevre de tracţiune în ax;
- Când relaxarea membrului nu se poate obţine prin tracţiune blândă este preferabil ca imobilizarea de urgenţă să se execute păstrându-se poziţia anormală provocată de accident, urmând ca reducerea să se facă de către specialist în clinici specializate;
- Înfăşarea nu va fi prea strânsă pentru a nu împiedica circulaţia sângelui;
- Feşele gipsate se prepară din gips, material de suport (faşă) şi apă;
- Gipsul – sulfat de calciu natural, calcinat. Are proprietatea de a se întări după ce a fost udat cu apă. Se prepară într-un strat foarte subţire pe faşa desfăcută, care apoi se rulează uşor strâns;
- Se folosesc curent feşe de 10 cm, iar pentru atele feşi de 15 cm şi 20 cm. Pentru degete se pot folosi feşe mai înguste de 3-5 cm.
Prepararea unei feşe gipsate
- Ca material se foloseşte faşa de tifon de 10 cm lăţime care se desfăşoară pe plan neted pe o porţiune de 50 cm.
- Pe faşa desfăcută se presară un strat de gips ce se întinde cu partea cubitală a mâinii stângii în grosime uniformă de 1-2 mm pe toată suprafaţa feşii.
- Cu mâna dreaptă, faşa cu gips se înfăşoară nu prea strâns, după care se repetă manevrele până se obţine faşa gipsată cu diametru de 8-10 cm.
Confecţionarea unei atele gipsate
- Atela gipsată se poate confecţiona atât din feşe gipsate în prealabil (conform tehnicii de mai sus), cât şi din metraj de tifon pregătit pe diferite dimensiuni.
- Se apreciază dimensiunile în lungime şi în lăţime în funcţie de segmentul pentru care urmează să fie folosită.
- Se desfăşoară faşa şi se presară stratul de gips, uniform, pe o grosime de 1-2 cm, după care se aşează o a doua foaie de faşă peste stratul de gips.
- Manevra se repetă până se suprapun 5-20 straturi de faşă.
- Atela obţinută astfel se împătureşte în două în lungime şi apoi iar în două repetând manevra până se obţine un pachet gipsat.
Aplicarea atelei gipsate
- Înainte de aplicare cu scopul imobilizării unui segment, faşa gipsată sau atela gipsată se introduce într-un vas cu apă la temperatura camerei şi în cantitate suficientă ca să le acopere bine.
- Îmbibarea cu apă a feşii gipsate este uniformă şi este terminată atunci când din vas nu mai ies la suprafaţă bule de aer.
- Stoarcerea se face prin răsucire uşoară a feşii gipsate sau a pachetului gipsat pentru ca odată cu apa scursă să nu se piardă şi gipsul.
- După ce se scoate din apă atela gipsată se întinde de la capete şi se netezeşte suprafaţa pentru a nu rămâne asperităţi.
- Atela gipsată se aplică peste regiunea anatomică ce necesită imobilizare şi se fixează cu faşa gipsată cu circulare (se confecţionează aparat circular).
- Se începe cu aplicarea unei atele care după întărire este un element mai rezistent de susţinere a întregului aparat gipsat.
- Se confecţionează din feşi gipsate de 10 cm sau mai late sau din metraj de tifon gipsat – în funcţie de necesităţi.
- În mod excepţional se foloseşte în prealabil învelitoarea protectoare a segmentului de corp pe care se aplică faşa gipsată, deoarece din cauza stratului de vată, cu timpul aparatul gipsat devine larg şi ineficient. Se preferă aplicarea feşilor direct pe piele sau cel mult cu un strat de tifon.
- Se pot pune mici perniţe de vată la nivelul proeminenţelor osoase – călcâie, maleole, regiunea sacrolombară etc.
- Aparatul gipsat nu trebuie să fie prea gros, dar totuşi trebuie să fie suficient de rezistent şi trebuie să prindă întotdeauna atât articulaţia de deasupra, cât şi cea de dedesubtul unei fracturi.
Principiile unei imobilizări corecte
- Asigurarea funcţiilor vitale are prioritate faţă de alte manevre.
- Se va căuta obţinerea unei axări relative a segmentului de imobilizat, prin tracţiune atraumatică şi progresivă în ax în momentul aplicării imobilizării.
- Pentru a avea siguranţa că fractura nu se deplasează nici lateral, nici în jurul axului longitudinal, imobilizarea trebuie să prindă în mod obligatoriu articulaţiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de fractură.
- Imobilizarea trebuie să fie adaptată reliefului anatomic al regiunii accidentate.
- Aparatul gipsat sau atela de imobilizare nu trebuie să fie compresive pentru a nu îngreuna circulaţia sanguină într-un segment în care există deja tulburări circulatorii secundare traumatismului. Aparatele gipsate trebuie lăsate să se usuce (24 ore).
Complicaţiile imobilizării gipsate
- Leziunile tegumentare;
- Escare;
- Compresiuni pe proeminenţele osoase;
- Anchiloze, atrofii, poziţii vicioase;
- Macerarea tegumentelor.
Îngrijirea pacientului cu aparat gipsat
- urmarirea miscarilor si segmentelor distale (degete);
- observarea culorii tegumentelor;
- sesizarea medicului la aparitia furnicaturilor, paresteziilor, presiunii la nivelul membrului afectat;
- observarea aparitiei sangelui , puroiului la nivelul plagii;
- ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale;
- prevenirea complicatiilor datorate imobilizarii;
- educatia pacientului:
- necesitatea folosirii mecanismelor auxiliare (carjă, baston) în deplasare pentru protejarea membrului lezat, în timpul consolidării;
- modul de efectuare a unor miscări fără a prejudicia procesul de vindecare;
- consecinţele sprijinirii precoce pe membru afectat;
- necesitatea respectării repausului la pat si a indicaţiilor medicului;
- exerciţii în perioada de recuperare.
Vezi și
Referin
