Rectocolita ulcerohemoragică este reprezentată de existența unor leziuni cu caracter ulcerativ purulent localizate în regiunea rectosigmoidiană, dar în anumite cazuri poate cuprinde colonul în întregime.
Boala evoluează în pusee, cu perioade de liniște relativă. Îngrijirea intraspitalicească se asigură în timpul puseelor acute.
Circumstanțe de apariție
- persoane cu vârste cuprinse între 24-45 ani, etiologie neprecizată, frecvent boală de familie.
Semne și simptome – Manifestări de dependență în Rectocolita ulcerohemoragică
Rectocolita ulcerohemoragică cunoaşte trei forme clinice:
- benignă, în care localizarea este numai rectosigmoidiană;
- medie, cea mai frecventă;
- gravă, în care localizarea este întinsă.
Rectocolita ulcerohemoragică se manifestă clinic prin simptome digestive, dominate de sindromul rectosigmoidian şi prin fenomene generale: subfebrilitate, chiar febră septică uneori (febra şi pulsul crescut arată severitatea bolii), astenie, deprimare, anemie, uneori edeme.
Sindromul rectosigmoidian este caracterizat prin scaune sanguinolente, cu mucus şi puroi, cu tenesme şi diaree, care poate varia de la 2-3 scaune/zi la peste 15 emisiuni imperioase.
Debutul poate fi acut, subacut (cel mai frecvent) şi insidios.
Clinico-evolutiv se descriu trei forme:
– forma acută fulminantă (5 – 15%), cu debut febril dizenteriform, dureri abdominale difuze, rapidă alterare a stării generale, tulburări hidroelectrolitice şi denutriţie proteică.
– forma cronică continuă (5 – 15%), cu persistenţă atenuată a simptomelor din faza acută
– forma cronică intermitentă, care evoluează cu recăderi şi remisiurii variabile în timp. Este tipul cel mai obişnuit.
Debutul bolii, care în general este insidios, mai rar cu aspect de boală infecţioasă, se caracterizează prin dureri abdominale şi scaune frecvente, moi, în număr de 3 – 10-30 pe zi, cu dureri la şi după defecaţie. Scaunele sunt cu fecale sau afecale, cu mucus, cu sânge şi puroi, ultimele două aspecte fiind preţioase pentru diagnostic.
În regiunea ano-rectală bolnavul are o jenă permanentă, cu senzaţia de arsură sau de usturime. Starea generală este alterată, cu paloare, astenie, stare febrilă, tahicardie. Apetitul este păstrat sau redus.
Cu timpul, bolnavul se deshidratează, pierde electroliţi, scade în greutate, poate să ajungă caşectic.
Simptomele evoluează cu un aspect de periodicitate. Primul puseu durează 2-3 săptămâni până la 2 – 3 luni, apoi intervine o perioadă de linişte relativă, în care bolnavul mai are doar mici tulburări. Puseul următor are o durată mai lungă şi o simptomatologie mai gravă, perioada de linişte se scurtează, apoi acalmiile sunt tot mai rare şi pe un răstimp mai scurt.
Explorări paraclinice
Examenul de bază este rectosigmoidoscopia, care se face până la 30 cm şi arată scurgeri de mucus, sânge şi puroi, o mucoasă deosebit de fragilă (“mucoasa plânge cu sânge”), prezenţa ulceraţiilor, aspectul unui tub dilatat cu dispariţia joncţiunii rectosigmoidiene, abcese, zone de necroză.
Irigografia decelează şi leziunile situate mai sus de 30 cm şi poate evidenţia abcese, ulceraţii mari, scurtări, retracţii şi stenoze.
Biopsia rectosigmoidiană necesită multă prudenţă şi se face doar când există o suspiciune de cancer.
Coproculturilese fac sistematic şi repetat, pe ele bazându-se antibioterapia. Examenul sângelui arată o viteză de sedimentare crescută, leucocitoză, anemie.
Problemele pacientului
- alterarea eliminărilor intestinale
- disconfort abdominal
- hipertermie
- deficit de volum de lichide (deshidratare)
- anxietate
- risc de alterare a stării generale, cauzata de hemoragii si perforații ale colonului.
Obiective
Pacientul :
- să prezinte stare de bine fizic;
- să prezinte eliminări intestinale normale;
- să fie echilibrat hidroelectrolitic;
- să aibă o alimentație de cruțare a intestinului in fazele acute;
- să fie diminuată anxietatea pacientului;
- să se prelungească perioadele de liniște.
Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu rectocolită ulcerohemoragică
- asistentul medical asigura repausul fizic și psihic al pacientului în perioadele evolutive;
- pregătește pacientul pentru examenul endoscopic și radiologic și-l îngrijește după examinare;
- asigură alimentația pacientului, în perioadele acute regim hidric, apoi supe de zarzavat (morcovi) îmbogățite cu griș și orez, brânză de vaci, ouă moi, carne fiartă, piure de morcovi, sarea este permisă;
- în caz de denutriție, regimul este hipercaloric. Reechilibrarea hidroelectrolitică se realizează prin transfuzii de sânge integral sau plasmă, hidrolizate de proteine, soluție Ringer;
- supraveghează scaunul pacientului și caracteristicile acestuia și notează în foaia de temperatură;
- monitorizează pulsul, T.A. și le notează în foaia de temperatură;
- evaluează semnele de deshidratare și informează medicul când constată prezența lor;
- recoltează sânge, materii fecale, urină pentru examenele de laborator, administrează medicația prescrisă antiinflamatoare; antiinfecțioasă, simptomatică (corticoterapie, antispastice) și urmărește efectele acestora. Ca tratament local efectuează clisme medicamentoase;
- furnizează pacientului cunoștințele necesare pentru îngrijirea sa la domiciliu, care să asigure prelungirea perioadelor de liniște;
- pregătește pacientul pentru intervenția chirurgicală când se impune necesitatea acesteia;
- psihoterapia este foarte utilă pentru a diminua anxietatea pacientului.
Infografic:
