Retenția acută de urină (ischiuria) reprezintă imposibilitatea evacuării vezicii urinare, datorită unei obstrucții mecanice sau unor perturbări funcționale ale contracției mușchiului vezicii urinare și al sfincterelor uretrale.
Retenția acută de urină reprezintă incapacitatea bruscă și completă de a evacua urina din vezica urinară, în ciuda unei vezici pline. Este o urgență medicală care necesită tratament prompt pentru a preveni complicațiile severe, cum ar fi afectarea rinichilor sau infecțiile urinare.
Tipuri de retenție de urină
Retenția de urină poate fi:
- Acută – apare brusc la bolnavii fără tulburări de micțiune sau cu tulburări minore, fiind un accident trecător; după tratament funcția renală revine la caracterele pe care le avea înainte de întreruperea mictiunii.
- Cronică – când se instalează lent.
Cauzele retenției de urină
Cauze frecvente ale retenției acute de urină
- Cauze obstructive/ mecanice (cele mai frecvente):
- Hipertrofia benignă de prostată (HBP): Cea mai frecventă cauză la bărbați, în special la cei peste 50 de ani.
- Calculi urinari: Obstrucție la nivelul uretrei sau al gâtului vezical.
- Stricturi uretrale: Îngustarea uretrei cauzată de traumatisme, infecții sau intervenții chirurgicale.
- Tumori: Neoplasme vezicale, prostatice sau pelvine care comprimă tractul urinar.
- Prolaps uterin: La femei, acesta poate comprima uretra.
- Cauze funcționale (neurologice):
- Leziuni ale măduvei spinării: Traumatisme, tumori, mielită.
- Boli neurologice: Scleroză multiplă, boala Parkinson.
- Anestezia sau blocurile nervoase: Pot inhiba reflexul micțional temporar.
- Cauze farmacologice:
- Medicamente care interferează cu funcția vezicii:
- Antihistaminice.
- Anticolinergice.
- Antidepresive triciclice.
- Simpatomimetice.
- Medicamente care interferează cu funcția vezicii:
- Cauze inflamatorii/infectioase:
Obstacole mecanice
Obstacole pe uretra:
- stricturi uretrale;
- calculi inclavați în uretră;
- tumori/ malformații;
- rupturi de uretră.
Obstacole intravezicale:
Obstacole extravezicale si extrauretrale:
- adenom de prostate;
- inflamația acuta a prostatei;
- creșterea în volum a prostatei;
- prolaps genital;
- tumori pelvine sau perineale.
Perturbări funcționale
Retenții acute reflexe:
- postoperator –retenția acută apare de obicei după operațiile făcute în jumătatea inferioara a abdomenului sau pe organele genital, anus; după rahianestezie; posttraumatic; A.V.C; come de diverse origini, tumori medulare și cerebrale.
Semne și simptome – manifestări de dependență în retenția acută de urină
- Simptome principale:
- Incapacitatea bruscă de a urina, în ciuda dorinței puternice.
- Distensie dureroasă a vezicii urinare.
- Durere intensă în regiunea suprapubiană.
- Semne asociate:
- Anxietate și agitație din cauza disconfortului sever.
- Paloare, transpirații, stare de neliniște.
- Glob vezical palpabil și sensibil la palpare.
- Uneori, scurgeri de urină (retenție paradoxală – picurare constantă a urinei din cauza prea plinului vezical).
Atenție – retenția acută de urină poate fi confundată cu anuria.
Diferențiere – în anurie nu avem glob vezical și nu se obține urină în sondajul vezical.
Conduită de urgență în retenția de urină
Intervențiile de urgență în retenția de urină
- stimularea evacuării de urina prin aplicarea de comprese calde pe regiunea pubiană, deschiderea robinetului stimulează eliminarea evacuării de urină;
- sondaj evacuator al vezicii urinare (cateterism vezical) – să nu fie traumatizator și nu se va evacua brusc conținutul vezicii urinare – pericol de hemoragie. sonda se va fixa = sonda” a demeure”; iar pacientul va fi transportat la spital dacă intervenția s-a realizat acasă, cu pensarea sondei urinare. Acesta face totodată diferențierea între retenția de urină și anurie.
- în cazul în care nu se poate efectua sondajul se va face puncție evacuatoare a vezicii urinare – evacuarea se va face lent, iar după efectuarea puncției se va aplica un pansament steril.
Complicațiile retenției de urină
- Ruptură vezicii urinare – este o complicație gravă dar foarte rară. Apare în distensia exagerată a vezicii prin glob vezical constituit rapid.
- Atonie vezicală: Datorită distensiei prelungite a vezicii.
- Infecţia urinară, pielonefrită ascendentă şi septicemia pot constitui urmările unei retenţii prelungite de urină şi a unor repetate cateterizări ureterale traumatizante şi septice.
- Hemoragiile vezicale se produc prin ruptură vaselor sau prin alterarea tonusului şi permeabilităţii lor, apar în cazul evacuării bruşte a vezicii în retenţiile mari şi prelungite de urină, la vârstnici şi hipertensivi cu leziuni de arterioscleroză.
- Hidronefroza, pionefroză, insuficiență renală – În unele cazuri, se întâmplă ca urina să refuleze din vezica urinară prin uretere înapoi la rinichi. Acest lucru va determina ulterior umplerea rinichiului cu urină și apariția hidronefrozei (dilatarea rinichiului din cauza umplerii cu lichid), pionefrozei (apariția puroiului în rinichi din cauza stagnării urinei), apariția insuficienței renale, ajungându-se chiar până la sepsis (infecție diseminată în fluxul sangvin).
Diagnostic și investigații în retenția de urină
- Anamneză:
- Istoric de dificultăți urinare, golire incompletă a vezicii, afecțiuni ale prostatei sau consum de medicamente.
- Examen clinic:
- Palparea regiunii suprapubiene pentru identificarea globului vezical.
- Examenul fizic arată hipogastrul destins de volum, cu imposibilitatea eliminării urinei din vezica urinară
- Tușeu rectal: Evaluarea dimensiunii și sensibilității prostatei la bărbați.
- Examinare ginecologică (la femei): Excluderea unui prolaps uterin sau al unei mase pelvine.
- Investigații paraclinice:
- Ecografie vezicală: Confirma retenția urinară și măsoară volumul urinii reziduale (de obicei >300-500 ml).
- Computer tomografia
- RMN spinal – utilizat pentru a pune în evidență diverse afecțiuni ale coloanei vertebrale (tumori spinale, compresii, prolaps de disc intervertebral, etc.);
- Cistoscopia sau cistouretrografia micțională (cu raze x) – depistează locul și elementul obstructiv;
- Analize de sânge și urină:
- Creatinină și uree serică pentru evaluarea funcției renale.
- Analizele de laborator (efectuarea hemogramei, factorilor specifici de inflamație, glicemiei, produșilor de retenție azotată și ratei filtrării glomerulare – pentru evluarea functionalității rinichilor, antigenului prostatic specific (PSA), sumar de urină pentru evaluarea funcției renale (proteinurie, hematurie) și depistarea unei posibile infecții urinare).
- Uroflowmetrie: În cazuri cronice, pentru evaluarea funcției micționale.
Tratament
Tratamentul are în vedere golirea vezicii urinare și depistarea cauzei care a dus la apariția acestei afecțiuni. Tratamentul imediat presupune drenajul urinei, golirea rapidă și completă a vezicii urinare.
Măsuri de urgență:
- Cateterism urinar:
- Se montează un cateter urinar (Foley) pentru a evacua urina acumulată.
- În caz de dificultăți, se poate folosi un cateter cu calibru mai mic sau rigid.
- Cistostomie suprapubiană (inserarea unei sonde suprapubiene prin peretele abdominal până în vezica urinară): În cazul în care cateterizarea nu este posibilă (ex. stricturi severe, obstrucție completă).
- Nefrostoma percutană – principala opțiune terapeutică de drenaj temporar în cazul unui sistem urinar colector blocat.
Ameliorarea simptomelor:
- Medicamente:
- Alfa-blocante: Relaxarea mușchilor prostatei și a gâtului vezicii (ex. tamsulosin).
- Antiinflamatoare: Pentru reducerea inflamației și a durerii.
- Antibiotice: Dacă există suspiciune de infecție.
Tratament specific cauzei
- Hipertrofia benignă de prostată: Terapie medicamentoasă (alfa-blocante, inhibitori de 5-alfa reductază) sau intervenție chirurgicală (rezecție transuretrală a prostatei).
- Calculi urinari: Tratament pentru fragmentarea sau îndepărtarea calculilor.
- Infecții: Tratament antibiotic.
- Probleme neurologice: Intervenții de reabilitare urologică (ex. cateterism intermitent).
Reținerea acută de urină este o urgență medicală care necesită intervenție rapidă pentru a ameliora durerea pacientului, a preveni complicațiile și a restabili fluxul urinar. Asistentul medical are un rol esențial în identificarea simptomelor, aplicarea măsurilor inițiale și asistarea medicului în tratamentul specific.
Conduita de urgență pentru pacientul cu retenție acută de urină
Îngrijirea pacientului cu retenție acută de urină – Rolul asistentului medical
Recunoașterea urgenței
Semne și simptome ale retenției acute de urină:
- Incapacitatea bruscă de a urina, în ciuda senzației imperioase de urinare.
- Durere intensă suprapubiană, progresivă.
- Glob vezical: Vezică destinsă, sensibilă la palpare în hipogastru.
- Agitație și disconfort sever.
- Scurgere urinară intermitentă (retenție paradoxală).
Acțiuni imediate:
- Se informează imediat medicul despre situația pacientului.
- Se evaluează funcțiile vitale: tensiunea arterială (TA), frecvența cardiacă (FC), frecvența respiratorie (FR), temperatura și saturația de oxigen (SpO₂).
- Se observă semne de infecție urinară (febră, frisoane, urină tulbure cu miros neplăcut).
Montarea cateterului urinar
Scop:
- Evacuarea urinii acumulate în vezică și ameliorarea rapidă a durerii.
Procedură:
- Se pregătește pacientul în poziție adecvată pentru cateterizare (decubit dorsal, cu membrele ușor flexate).
- Se efectuează igiena riguroasă a regiunii perineale pentru a preveni infecțiile.
- Se montează cateter urinar Foley de 14-18 Ch (dimensiune standard) sub condiții sterile.
- Se urmărește evacuarea treptată a urinii pentru a preveni colapsul vezical (dacă volumul retenției este >1000 ml, urina trebuie drenată lent, în mai multe etape).
- Se înregistrează cantitatea și aspectul urinei (clară, tulbure, hematurie).
În caz de dificultăți la cateterizare:
- Se utilizează un cateter cu diametru mai mic (12-14 Ch).
- Se aplică lubrifiant cu xilocaină pentru a reduce disconfortul.
- Dacă montarea eșuează, se pregătește pacientul pentru cistostomie suprapubiană, conform indicației medicului.
Monitorizare post-cateterizare
- Monitorizarea diurezei: Se notează cantitatea de urină evacuată și eventualele modificări (ex. hematurie).
- Observarea semnelor de infecție urinară: Febră, disurie, urină tulbure.
- Monitorizarea TA și FC: Se urmăresc eventualele semne de hipotensiune din cauza decompresiei rapide a vezicii.
Recoltarea analizelor și pregătirea pentru investigații
- Recoltarea probelor de urină: Examen de urină, urocultură.
- Analize de sânge: Creatinină, uree, ionogramă serică, hemoleucogramă.
- Ecografie vezicală și renală: Pentru identificarea cauzei retenției urinare (hipertrofie de prostată, calculi, stricturi uretrale).
Administrarea tratamentului conform indicațiilor medicului
- Antibiotice: Dacă există suspiciune de infecție urinară.
- Alfa-blocante (ex. tamsulosin): Pentru relaxarea musculaturii prostatei și gâtului vezical (dacă retenția este secundară hipertrofiei benigne de prostată).
- Antiinflamatoare: Pentru reducerea inflamației și durerii.
Suport emoțional
- Se explică pacientului necesitatea cateterizării și tratamentul aplicat.
- Se oferă suport psihologic pentru a reduce anxietatea legată de retenția urinară.
Documentare
- Se înregistrează în foaia de observație:
- Simptomele pacientului la prezentare.
- Cantitatea de urină evacuată și caracteristicile acesteia.
- Procedurile efectuate (cateterizare, administrare de medicamente).
- Răspunsul pacientului la tratament.
- Recomandările medicului.
Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma de Teste Grilă AMG cu peste 4000 de Teste Grilă și simulator examen pentru a trăi experiența unui examen https://grile.paginadenursing.ro sau achiziționează cartea 1000 de Teste Grila cu explicații pentru AMG
Infografic:
Vezi și:
Tulburări de micțiune și diureză
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste Grilă.
