Ecografia (ultrasonografia) este examinarea neinvazivă pentru vizualizarea structurilor din ţesuturile moi ale corpului, prin înregistrarea reflectării undelor sonore îndreptate către ţesuturi.
Scop
– vizualizarea în timp real a organelor abdominale (aorta abdominală, ficat, vezică şi canalele biliare, pancreasul, rinichi, ureterele, vezica urinară);
– evaluarea motilităţii unor organe, a formei, dimensiunilor, poziţiei;
– evaluarea unor structuri slab vizualizate radiologic sau inaccesibile;
– stabilirea diagnosticului de sarcină, urmărirea ritmului de creştere a sarcinii, sarcini multiple, malformaţii fetale.
Materiale necesare
– gel pentru realizarea contactului cu tegumentul;
– prosop textil sau de hartie pentru îndepărtarea gelului.
Avantaje
– nu prezinta risc de radiaţii;
– pregătirea este minimă;
– nu necesită substanţe de contrast;
– nu influentează fătul, se poate repeta fără risc;
– nu necesită spitalizare, se poate efectua ambulatoriu.
Dezavantaje
– nu pot fi examinate structurile pline cu aer (plămân, intestin);
– la pacienţii obezi undele ultrasonore sunt atenuate.
Participarea și rolul asistentului medical la procedură
– se verifică dacă pacientul a respectat recomandările;
– se aşează în poziţie adecvată examenului;
– se explică tehnica procedurii, modul de colaborare;
– se culeg informaţii despre eventualele alergii la latex;
– se iau măsuri pentru îndepartarea gazelor dacă se înterpune în faţă fluxului undelor;
– se inspectează zona pentru a nu exista leziuni (gelul se aplică pe pielea integră)
– se iau măsuri pentru asigurarea imobilităţii copiilor;
– unele examene necesită post alimentar şi întreruperea fumatului;
– examenele radioscopice cu bariu se fac înaintea ecografiei.
Tipuri de ecografii
Ecografia abdominală
Permite vizualizarea aortei abdominale, ficatul, vezicii şi căilor biliare, pancreasului, rinichilor, ureterelor şi vezicii urinare.
Nu necesită substanţă de contrast, procedura este utilă pentru femeile gravide, pacienţi alergici sau cu insuficienţă renală.
Pacientul nu mănâncă înaintea testului.
Poziţia pacientului este în funcţie de organul vizat, de obicei decubit dorsal.
Prezenţa gazelor şi braiului în abdomen pot distorsiona imaginea.
Ecografia în obstetrică
Oferă informații asupra existenţei sarcinii, locului de nidaţii (cavitatea uterină sau în afara acesteia), inserţii placentare (placenta praevia, sarcina unică sau multiplă, prezentație, vârsta sarcinii, asupra dezvoltării în raport cu vârsta sarcinii, feţi macrozomi sau retard de creştere intrauterină). Testul este inofensiv pentru făt.
În primul trimestru, ecografia se realizează pe cale transvaginală, în trimestrul 2 şi 3 se preferă calea abdominală.
Pacienta se aşează în decubit dorsal.
Calea abdominală necesită uneori vezică plină pentru a se putea diferenţia de sacul gestional. Efectuarea examenului presupune aplicarea gelului pe zona abdominală.
Calea vaginală nu necesită pregătire, vezica poate fi goală.
Sonda vaginală este prevăzută cu un capișon care conţine un gel apos, fără să se întrepună aer între extremitatea sondei şi capișon.
Metoda se prefera în cazul persoanelor obeze, cu multiple cicatrici abdominale.
Ecografia pelvină în ginecologie
Se efectuează de regulă pe cale transvaginală.
Permite vizualizarea uterului şi a ovarelor (formă, structură, poziţie).
Trompele nu sunt vizibile decât în cazuri patologice.
Este utilă pentru diagnosticarea fibromului uterin, polipilor, chisturilor de ovar, evidenţierea abdomenului îngroşat, identificarea cancerelor.
Ecografia transesofagiană
Examen endoscopic şi ultrasonor pentru vizualizarea cordului din poziţia retrocardiacă eliminând interferenţele cu alte structuri: ţesut subcutanat, oasele toracelui, plămâni.
Medicul plasează transconductorul ecografic în esofag cu ajutorul endoscopului.
Pacientul nu trebuie să mănânce cel puţin 8 ore.
Participarea asistentului medical la procedură
– se montează un cateter intravenos;
– se sedează pacientul;
– se aplică electrozi pentru ECG, se monitorizează cordul;
– se monitorizează TA prin aplicarea unei manşete a tensiometrului;
– se montează un pulsoximetru;
– se aşează pacientul în decubit lateral stâng;
Procedura
– se anesteziază faringele şi se introduce endoscopul prin cavitatea bucală până la esofag;
– se face examinarea;
– se monitorizează atent pacientul încă o oră;
Ecografia transesofagiana poate vizualiza: infarctul miocardic acut, cardomiopatia, defecte septale.
Ecografia transtoracică
Permite vizualizarea şi aprecierea funcţiilor cordului.
Participarea asistentului medical la procedură
– pacientul este aşezat în decubit dorsal;
– se aplică pe torace un gel care să faciliteze transmiterea ultrasunetelor;
– se examinează cordul;
– se îndepartează gelul.
Nu necesită îngrijire după procedură.
Ecografie Doppler arterio-venoasă
Evaluează permeabilitatea vaselor de sange, direcţia şi viteza fluxului sangvin, ultrasunetele fiind reflectate de eritrocite.
Participarea asistentului medical la procedură
– se descoperă membrele de investigat şi se aplică gelul conductor;
– fluxul venos poate fi reprodus ca un sunet șuierător (dacă vena este trombozată nu se percepe nici un zgomot);
– zonele de ocluzie şi gradul de obstrucţie sunt identificate prin scanare Duplex;
Pentru examenul arterelor se poate opri circulaţia venoasă prin aplicarea manșetelor de tensiometru la coapsă, gambă, și gleznă;
– transductorul se plasează imediat sub manşeta umflată (presiunea fiind la un nivel superior TA sistolice înregistrate în extremintatea normală);
– se eliberează lent presiunea din manşetă şi se notează valoarea cea mai mare a TA la care apare aspectul caracteristic de semnal Doppler şuierator;
– procedura se repetă pentru fiecare nivel.
Examenul ecografic al arterelor carotide
Vizualizează arterele carotide, măsoară amptitudinea pulsului carotidian, apreciază viteza şi direcţia fluxului sanguin.
Participarea asistentului medical la procedură
– pacientul este aşezat în decubit dorsal cu capul fixat pentru a împiedica mişcarea laterală;
– se aplica gelul şi se face examinarea;
– testul evidenţiază ocluzia sau stenoza arterei carotide.
Este indicat ca atunci când:
– există semne neurologice (tulburări acute de vorbite, de vedere, semi-pareză, parestezii, atacuri ischemice tranzitorii);
– pacientul acuză cefalee;
– se percep sufluri pe artera carotidă.
Ecografia de prostată şi rect la bărbaţi
Permite evaluarea prostatei, veziculelor seminale, rectului şi ţesutului perirectal.
Participarea asistentului medical la procedură
– se face o clismă evacuatorie cu aproximativ o oră înainte, prezenţa materiilor fecale poate altera vizualizarea;
– pacientul este aşezat în decubit lateral stâng sau decubit dorsal;
– pentru examinarea endorectală aparatul este plasat într-un sac de latex lubrifiat.
Explorarea poate vizualiza:
– hipertrofia beningă de prostată, cancerul de prostată sau rect, prostatita, tumoare de vezicule seminale.
Ecografia tiroidiană
Identifică chisturi, noduli tiroidieni, monitorizează răspunsul la tratament, poate fi folosită şi la gravide.
Pacientul este aşezat în decubit dorsal cu capul în hiperextensie.
Nu necesită pregătire specială.
Ecografia ochiului
Permite examinarea părţilor exterioare atunci când mediile transparente sunt opace şi este utilă în urmărirea dezlipirii de retină.
Ecografia mamară
Examen fără risc permite studierea structurilor sânului, decelează formaţiuni tumorale cu diametrul mai mare de 1 cm.
Face diferenţierea între formaţiuni chistice şi tumorale (tumori solide sau lichide), oferă criterii semiologice pentru malignitate sau benignitate, permite ghidarea puncţiei citologice.
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste Grilă.
