Hipotiroidismul și mixedemul sunt două sindroame clinice determinate de către producția insuficientă sau de absența hormonilor tiroidieni. Mixedemul este forma cea mai severă de insuficiență tiroidiană. Hipotiroidismul apare în momentul în care tiroida nu produce suficienți hormoni tiroidieni.
Simptomele se instalează lent, astfel încât afecțiunea e depistată târziu. Bolnavul cu hipotiroidism are o înfățișare caracteristică. Din cauza infiltrației tegumentelor cu lichid muco-proteic, fața e împăstată, cu pungi la ochi. Părul este uscat și cade. Tegumentele sunt aspre, uscate, de culoare palidă-gălbuie și reci. Un semn constant întâlnit este rărirea sprâncenelor la extremități, dar și creșterea în greutate.
La femei, vocea se îngroașă. Temperatura corpului este de obicei scăzută, iar bolnavii sunt foarte sensibili la frig. Cordul este mărit, iar bătăile inimii sunt rare (bradicardie).
O particularitate în hipotiroidism o constituie lentoarea psihică, manifestată prin somnolență, greutate în vorbire. Tabloul clinic mai e completat de dureri de cap, constipație, dureri musculare, menoragii și sterilitate la femei și scăderea fertilității la bărbat.
Etiologie
Hipotiroidismul primar (localizat doar la nivelul tiroidei) poate fi cauzat de:
- deficitul de iod / excesul de iod
- patologia autoimună (Tiroidita Hashimoto)
- hipotiroidismul postterapeutic
- boli infiltrative
- defecte în biosinteza hormonilor.
În hipotiroidismul secundar și terțiar, extins la hipotalamus și hipofiză, deficitul de TSH (tirotropină) determină instalarea bolii.
Semne și simptome în hipotiroidism
Cu cât tiroida produce mai puțini hormoni, cu atât simptomele devin mai agravate.
- lentoare, somnolenta, greutate în vorbire;
- fatigabilitate, depresie;
- diminuarea transpirației;
- răgușeală;
- facies hipotiroidian sau mixedematos cu aspect pufos, buhăit;
- gat scurt, torace globulos;
- tegumente groase, infiltrate, uscate, palid-gălbui, extremități reci;
- unghii groase, casante, cu striații;
- par subțire, uscat și rar;
- forță musculară scăzuta si reflexe încetinite;
- crampe musculare;
- creștere în greutate;
- alterarea dentiției, a masticației si deglutiției, secreție salivara redusă;
- inapetență, constipație, meteorism;
- bradicardie si creșterea TA minime;
- intoleranță la frig; îmbrăcat în dezacord cu anotimpul și temperatura mediului;
- infantilism genital, sterilitate, tulburări menstruale;
- tulburări de memorie, scăderea atenției.
Evoluție
Hipotiroidismul poate fi permanent sau reversibil. În cazul în care nu se intervine cu tratament, pot apărea complicații precum:
- afecțiunile cardiovasculare
- lezări ale nervilor
- blocajul rinichilor de a excreta apă
- infertilitate
Coma mixedemică
Coma mixedemică reprezintă o complicație gravă a hipotiroidismului, ce poate fi fatală.
Simptomele includ:
- hipotermie extremă (24 – 32,2 grade Celsius)
- absența reflexelor
- convulsii
- deprimare respiratorie
Hipotiridismul în sarcină
În perioada sarcinii glanda tiroida trece printr-un efort deoarece trebuie să alimenteze cu hormoni și organismul fătului. Hipotiroidismul netratat, în cazul femeilor gravide, poate duce la anemie, insuficiență cardiacă, preeclampsie sau diabet gestațional. De asemenea, crește riscul de avort spontan, naștere prematură.
Pentru făt, hipotiroidismul congenital poate conduce la un sindrom vizibil după naștere, cretinismul, manifestat prin deficiențe neurologice și anomalii de dezvoltare.
Tratament
- Medicația standard pentru hipotiroidism este Levotiroxina, acționând drept hormoni sintetici.
- Doza medicamentoasă este calculată în funcție de greutate, vârstă, severitatea hipotiroidismului.
Tiroidita Hashimoto
Tiroidita Hashimoto (boala Hashimoto), este o boală autoimună în care glanda tiroidă este distrusă treptat.
Tiroidita Hashimoto se datorează unei combinații de factori genetici și de mediu. Factorii de risc includ un istoric familial al afecțiunii și o altă boală autoimună. Diagnosticul este confirmat prin teste de sânge pentru TSH, T4 și autoanticorpi antitiroidieni (anticorpi anti-TPO).
Îngrijirea pacientului cu hipotiroidism
Problemele pacientului cu hipotiroidism
- Alimentație inadecvată prin surplus;
- Comunicare ineficace la nivel intelectual ;
- Alterarea integrității tegumentelor;
- Constipația;
- Deficit de autoîngrijire;
- Circulație inadecvată;
- Devalorizare.
Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu hipotiroidism
- Pacientul să fie orientat temporo-spațial;
- Pacientul să-și crească motivaţia pentru unele activităţi;
- Pacientul să nu prezinte modificări ale temperaturii corpului;
- Pacientul să-și reia eliminarea normală;
- Pacientul să fie capabil sa se autoingrijească;
- Pacientul să identifice factorii ce pot deregla ritmul cardiac;
- Pacientul să identifice semnele de intoleranță la diferite activităţi;
- Pacientul să menţină relaţii interpersonale;
- Pacientul să cunoască regimul de viață si tratamentul necesar afecţiunii.
Intervenţiile asistentului medical pentru pacientul cu hipotiroidism
- Intervenţii proprii (autonome): comunicare, hidratare, alimentațe, igienă, asigurarea confortului fizic şi psihic, prevenirea complicaţiilor, educaţia pacientului/familiei.
- Recoltarea de produse biologice si patologice pentru examinari de laborator;
- Administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic: tratament etiologic, simptomatic, tratamentul complicațiilor și urmărirea efectelor acestuia;
- Supravegherea stării generale a pacientului si observarea efectului tratamentului pentru prevenirea potențialelor complicații (septice, toxice, alergice);
- Pentru îmbunătățirea capacității de cooperare ajută pacientul să înţeleagă că starea de anxietate este legată de procesul de boală şi se așteaptă o schimbare datorită tratamentului;
- Asistentul medical îşi rezervă timp pentru a sta de vorbă cu pacientul, îi oferă posibilitatea să-şi exprime gândurile; îl antrenează într-o activitate relaxantă; sfătuieşte familia şi vizitatorii să evite discuţiile şi situaţiile tensionate, veştile neplăcute;
- Pentru menținerea şi îmbunătățirea proceselor de gândire explică pacientului cauzele bolii la nivelul actual de înţelegere
- Asigură condiții de mediu, care să liniștească bolnavul: lumină difuză, muzică relaxantă, limitarea vizitelor sau evitarea celor nedorite.
- Pentru creşterea confortului, se asigură: cameră mai caldă sau mai răcoroasă, în funcţie de tulburările de termoreglare; îmbrăcăminte adecvată, schimbarea lenjeriei; igiena corporală;
- Pentru îmbunătăţirea stării nutriţionale asigură un regim alimentar adecvat cantitativ şi calitativ; dacă este posibil, ţine seama de preferinţele bolnavului;
- Supraveghează respectarea regimului alimentar;
- Cântăreşte pacientul și notează greutatea;
- În vederea menţinerii echilibrului hidric şi electrolitic identifică semnele de deshidratare prin cercetarea turgorului; (persistenţa pliului cutanat mai mult de 20 de secunde arată deshidratare);
- Ține evidenţa intrărilor şi ieşirilor de lichide (bilanţ hidric), asigurarea eliminărilor intestinale prin creşterea cantităţii de lichide si a fibrelor alimentare;
- Asigură echilibrul hidric normal prin hidratare orală, dacă tolerează, administrare frecventă de lichide sau hidratarea parenterală, la nevoie, conform prescripţiilor medicale;
- Supravegherea funcțiilor vitale (tensiune arterială, puls, respirație) și notarea lor în foaia de temperatură;
- Sprijină pacientul în desfăşurarea unor activităţi zilnice, îl încurajează;
- Pentru educaţia pacientului, va realiza informarea pacientului privind modul de producere a bolii, factorii favorizanţi şi agravanţi, instruirea pacientului referitor la tratamentul la domiciliu: medicamente prescrise (denumirea); doze, orar, cale de administrare, efectul terapeutic şi reacţiile adverse;
- Pregătirea psihică a pacientului pentru a cunoaște esența și importanța examinărilor;
- Pregătirea preoperatorie si îngrijirea postoperatorie, dacă este cazul.
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste Grilă sau instalează Aplicația de teste.
Infografic: