Abordul vascular intraosos (perfuzia osoasă, injecția intraosoasă)
Abordul vascular intraosos (perfuzia osoasă, injecția intraosoasă) oferă o soluție pentru accesul vascular imediat în situații de urgență. Această metodă utilizează rețeaua vasculară din oasele lungi pentru a facilita transportul rapid al medicamentelor și fluidelor din cavitatea medulară către circulație. Abordul vascular intraosos reprezintă realizarea abordului vascular rapid şi sigur în condiţii de risc major, pe o durată limitată.
Plasarea unui cateter venos este deseori dificilă. Răspunsul și distribuția medicamentelor prin calea intraosoasă sunt comparabile cu cele obținute prin administrarea intravenoasă.
Procedura este indicată în situații de urgență în care accesul intravenos, nu poate fi stabilit într-un interval rezonabil, de obicei între 2 și 5 minute.
Între 75-80% dintre situațiile de urgență cu stop cardio-respirator au loc în afara spitalului. Întârzierea în stabilirea unei căi de acces vascular pentru administrarea fluidelor și medicamentelor necesare în astfel de situații reprezintă principalul factor de eșec. Abordarea intraosoasă este utilizată în tratamentul pacienților aflat în situații de urgență vitală și care nu dispun de un acces vascular anterior instalat.
Această modalitate de abord vascular este temporară şi în nici un caz o soluţie definitivă. De cele mai multe ori un
bolus administrat intraosos, produce o expansionare volemică suficientă, pentru a se putea monta un acces venos periferic sau central.
Indicații ale injecției intraosoase
Accesul intraosos nu reprezintă un substitut pentru cel intravenos la persoanele cu un capital venos periferic compromis.
Pacienții cu boli ce nu ameninţă viaţa pot fi duşi într-un serviciu de chirurgie, pentru pentru plasarea unui cateter venos central.
Indicaţiile pentru un acces intraosos sunt următoarele, conform criteriilor PALS:
- Stop cardiorespirator
- Status epilepticus
- Şoc decompensat, şoc hipovolemic
Contraindicații
Abordul vascular intraosos are 3 contraindicaţii absolute:
- Fractură a oaselor membrului respectiv (actuală sau recentă).
- Maladii osoase cum ar fi : osteogeneza imperfectă, osteopetroza.
- Denudare recentă a marilor vase de la membrul respectiv (safena, femurală)
Contraindicații relative:
- infecţii tegumentare;
- arsuri în zona de puncţie;
- excoriaţii.
Procedura poate fi efectuată cu precauţii în zone cu excoriaţii, arsuri sau pio dermită în vecinătatea locului de abord. Ulterior se pot injecta intraosos antibiotice, cu rol profilactic pentru osteomielită.
Loc de elecție abord intraosos
- la nivelul feţei antero-interne a tibiei proximale, la circa 1-2 cm sub tuberozitatea tibiei;
- în calcaneu (la nou-născut);
- în femurul distal;
- la nivelul crestei iliace;
- în spina scapulei;
- în stern (la adult).
Materiale necesare
- ace speciale (cu lungime mică, opritor de protecţie pentru a limita adâncimea penetrării);
- mănuşi, tampoane, câmpuri sterile;
- soluţii dezinfectante (Betadina);
- Xilina1%;
- seringi 2,5 ml, trusă perfuzie, soluţii perfuzabile;
- benzi adezive.
Poziționare pacient
- femur distal/tibie proximal – câmp rulat sub articulaţie genunchi; tibie distal – rotaţie externă a gambei
şi piciorului.
Tehnica
Puncția osoasă este executată de către medic, cu ajutorul asistentului medical!
Pot fi realizate două categorii de inserţie, fie manual, fie instrumental cu ajutorul unor dispozitive mecanice (de tip bormaşină sau de tip pistol cu arc).
- manevra trebuie făcută respectând rigorile de asepsie;
- se dezinfectează tegumentul cu soluţie de Betadină și se izolează cu câmp steril în jurul inserţiei osoase;
- inserţia poate fi efectuată imediat fără nici o pregătire specială pentru pacienţii care întrunesc indicaţiile absolute, deoarece toţi aceşti pacienţi au starea de conştienţă abolită. În rarele situaţii în care un pacient este conştient se va putea realiza o administrare prealabilă de anestezic local în părţile moi şi la nivel periostal (xilină 1%)
- se imobilizează membrul inferior şi/sau piciorul, folosind mâna nedominantă; acul este perpendicular pe os.
- treptat se creşte forţa de apăsare cu o rotire alternativă stânga- dreapta până când se simte o pierdere bruscă a rezistenţei;
- inserţia manuală se face cu mişcări ferme de rotaţie ale acului, apăsând cu intensitate moderată asupra acestuia, astfel încât avansarea lui să fi e mai degrabă rezultanta mişcărilor de înşurubare decât a a celor de penetrare;
- inserția treptată a acului va fi gestionată prin reducerea presiunii exercitate asupra acestuia în momentul în care încep să se audă crepitații generate de poziționarea vârfului acului în țesutul osos spongios. În scurt timp, se poate simți o senzație de „alunecare liberă”, iar acul pătrunde în cavitatea medulară;
- poziţia acului va fi verificată prin aspirarea măduvei cu ajutorul unei seringi de 20 ml;
- se extrage trocarul și se va aspira cu o seringă sânge sau măduvă. Când acul este corect poziţionat, la aspirare refluează sânge;
- se ataşează perfuzorul cu soluţia şi ritmul stabilit;
- tubulatura trebuie securizată astfel încât să nu se modifice poziţia acului la mişcări bruşte ale pacientului; se va imobiliza piciorul pe o atelă, cu atenţie, astfel încât să se poată vizualiza zona de inserţie;
- Acul de abord va fi menţinut cât mai puţin cu putinţă, urmând a fi suprimat atunci când un alt abord vascular.
Complicații
- osteomielita (1%) (depinde de durata păstrării acului);
- celulita şi abcesul subcutanat;
- lezarea cartilajului de creştere;
- sepsis.
Observații
- durata infuziei intraosoase nu trebuie să depăşească 12 ore; acul de abord va fi menţinut cât mai puţin cu putinţă, urmând a fi suprimat atunci când un alt abord vascular.
- acul trebuie să evite lezarea cartilagiului de creştere;
- nu trebuie să nu se folosească forţă excesivă / bruscă, deoarece se pot străpunge ambele cortexuri ale osului.
- medicaţia de urgenţă (adrenalina, atropina, bicarbonat de Na, xilina, preparate de sânge etc.) poate fi administrată fără nici o rezervă pe această cale prin perfuzorul intraosos.
Vezi și Injecția intravenoasă, Perfuzia, Montarea unei branule, Abordul venos la copii
Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma de Teste Grilă AMG cu peste 4000 de Teste Grilă și simulator examen pentru a trăi experiența unui examen https://grile.paginadenursing.ro
Referințe
1. HODGE, D.: Intraoseous infusion, în: Textbook of pediatric emergency procedures. Henretig FM, King C, Williams and Wilkins, USA, 1997, p. 289-98.
2. VIDAL, R.; KISSOON, N.; GEYLLE, M.: Compartment syndrome following intraosseous infusion. Pediatrics1993; 91:1201-02.
3. ORLOWSKI, J.P.; JULIUS, C.J.; PETRAS, R.E.; et al.: The safety of intraosseous infusions: risks of fat and bone marrow emboli to the lungs. Ann. Emerg. Med. 1989; 18:1062-7.
4. Abordul intraosos, metoda clasică de acces vascular revenită în actualitate, Mihai Craiu, Iustina Violeta Stan, Alexis Virgil Cochino, IOMC „Alfred Rusescu“, Bucureşti
5. VALDES, M.M.: Intraosseous fluid administration în emergencies. Lancet 1977; 1:1235-6