Cuprins
Hepatita virală acută este o boală infecțioasă transmisibilă, provocată de un virus friabil specific, care – introdus în organism pe cale digestivă sau accidental, pe cale parenterală – provoacă o îmbolnăvire a întregului organism și în special a parenchimului hepatic.
Boala se manifestă prin semne de infecție generală și prin simptome digestive și hepatice, însoțite sau nu de icter. Hepatita acută virală A, este denumită popular “boala mâinilor murdare”. Este o boală infecțioasă determinată de virusul A, cu caracter hepatotrop.
Hepatita A cauzează infecție acută, care în majoritatea cazurilor se vindecă complet în 6-12 luni.
Transmitere
Agentul patogen este virusul hepatitei A (HAV), iar transmiterea este pe cale fecal-orală (prin mâncare sau apă infectate, sau direct de la un purtător).
Virusul A pătrunde în organism în mod obișnuit pe cale orală, dar și fecală, însă poate fi inoculat și parenteral. Perioada de incubație variază între 2-6 săptămâni. În cursul bolii, virusul A poate fi găsit în sânge, în sucul duodenal și în materiile fecale.
Contaminarea fiind cel mai frecvent pe cale digestivă, vectorul obișnuit este apa. Se poate ajunge la focare epidemice, din cauza surselor de apă comune.
Semne și simptome
Semnele și simptomele care apar în infecția cu virus A sunt: febră, dureri musculare, manifestări pseudogripale, manifestări digestive- grețuri, vărsături, inapetență, meteorism, cefalee, dureri în hipocondrul drept, icter -tegumente – sclere, astenie, apatie, urini hipercrome, scaune decolorate, hepatomegalie. Boala poate evolua și asimptomatic.
Hepatita virală acută evoluează de obicei în trei faze: preicterică, icterică și de rezoluție. De obicei, primul simptom care atrage atenția bolnavului este icterul.
Diagnostic
În hepatita virală de tip A trebuie să se facă diagnosticul diferențial cu gripa, reumatism (în faza preicterică), sau alte afecțiuni care generează icter: colica biliară, icterele hemolitice.
Diagnosticarea hepatitei virale acute A se face prin semnele clinice și prin examenul de sânge care pun în evidență anticorpi IgM specifici virusului hepatitei A. Aceștia sunt prezenți și la persoanele vaccinate.
Tratament
Nu există tratament specific pentru hepatita acută virală A. Prognosticul este în general bun. Se recomandă repaus la pat, odihnă, regim alimentar, hidratare, vitamine, corticoterapie (în forme severe), trofice hepatice.
Repausul la pat este obligatoriu, iar dieta va ține seama de faptul că există o hipofermenție gastrică, biliară și pancreatică și deci aceasta nu trebuie să creeze un efort digestiv prea mare. Baza va fi constituită din glucide ușor digerabile cu proteine și vitamine suficiente, și cu o cantitate moderată de grăsimi.
Profilaxia hepatitei virale acute reprezintă o problemă de importanță majoră și necesită măsuri igienico-sanitare privind apa potabilă, alimentele și igiena personală și vaccinare.
Examinări paraclinice
Examinări curente:
• Hemoleucograma şi VSH, au valoare în a indica etiologia virală (leucopenie cu VSH normal sau chiar încetinit, datorită hemoconcentraţiei)
• Examenul urinei (urobilinogen crescut, bilirubină prezentă)
Examinări patogenice, cu valoare de a stabili suferinţa hepatocelulară:
• Transaminazele (TGP, TGO), aldalozele, şi sideremia cresc.
Examinări specifice:
• Imunoelectromicroscopia – decelează antigenul hepatic A din materiile fecale
• Decelarea anticorpilor anti HAV, prin testul radioimun (RIA) sau imunoenzimatic (ELISA)
Alte investigaţii:
• Sindromul de inflamaţie (teste de disproteinemie, electroforeza)
• Sindromul colestatic (bilirubina, fosfataza alcalină)
• Sindromul de deficit funcţional hepatic (testele de coagulare, metabolismul glucidic).
• Hipertermie legata de manifestarea generala infectioasa, fara frisoane;
• Disconfort legat de prurit, de durerile musculare, articulare, de manifestarile digestive, manifestarile catarale;
• Greturi, varsaturi legate de gastroduodenita;
• Anorexie legata de afectarea stomacului, intestinului si alterarea gustului;
• Alterarea nutritiei prin deficit din cauza anorexiei, greturilor si varsaturilor;
• Dureri-epigastrice, de cap, articulare, musculare legate de infectia care afecteaza aceste organe;
• Diminuarea mobilitatii fizice (intoleranta la activitati) legata de astenie, ameteli, alterarea metabolismului;
• Afectarea tegumentelor si mucoaselor legate de urticarie, de coloratia galbena (bilirubinei crescute);
• Eliminare urinara inadecvata (prin ologurie la inceput) legata de retentia hidrica sau tulburare in metabolismul apei si al electrolitilor, cu cresterea lichidului extracelular;
• Constipatie sau diaree legata de insuficienta secretorie a pancreasului exocrin, de colestaza;
• Cunostinte insuficiente asupra bolii si legate de regimul igieno-dietetic;
• Anxietate legata de evolutia prognosticului bolii;
• Risc de infectii bacteriene sau virale supraadaugate, legate de starea de nutritie anterioara (in special carente de proteine), de boli cronice asociate.
Vizează:
- diminuarea febrei şi a pruritului;
- ameliorarea vărsăturilor şi a greţurilor;
- reducerea durerilor (de cap, epigastrice, musculare, articulare);
- o hidratare şi stare de nutriţie adecvată;
- ameliorarea confortului fizic şi psihic.
Pacientul:
- să se deplaseze fără ajutor;
- să aibe tegumente şi mucoase curate, integre;
- să prezinte o diureză şi un tranzit intestinal normal;
- să nu prezinte anxietate;
- să fie instruit asupra regimului igieno-dietetic;
- să cunoască principalele grupe de alimente şi conţinutul lor în factori nutritivi;
- să nu prezinte infecţii intercurente bacteriene sau virale.
Toate intervenţiile vizează: protejarea ficatului, sprijinirea regenerării celulelor hepatice, corectarea reacţiilor inflamatorii şi a altor dezechilibre funcţionale, protejarea pacientului de alte infecţii, limitarea transmiterii bolii.
- Izolarea pacientului, de obicei în spital cel puţin 2 săptămâni de la debutul bolii;
- Observarea funcţiilor vitale şi înregistrarea valorilor în foaia de temperatura;
- Asigurarea odihnei: repaus la pat, în perioada acută a bolii, după perioada acută, repaus relativ în convalescenţă, apoi reluarea treptată a activităţii;
- Combaterea febrei: microclimat corespunzător în salon, îmbrăcăminte lejeră, medicaţie antipiretică prescrisă de medic;
- Combaterea vărsăturilor: ingerarea de cantităţi mici (30-60 ml) de lichide reci (ceai, siropuri diluate), la intervale de 30 – 60 minute;
- Observarea semnelor de deshidratare;
- Respectarea dietei (mese mici şi frecvente) , în funcţie de toleranţa digestivă sau de apetitul pacientului: dietă lichidă 1,5 – 2 l pe zi, hidro-lacto-zaharată (sucuri de fructe, în special citrice, ceaiuri, compoturi, supe de zarzavat, lapte, iaurt). Apoi, dieta va cuprinde alimente şi preparate uşor digerabile, care să asigure un aport suficient de glucide şi un aport suficient de aminoacizi necesari regenerării celulare
- Asigurarea tranzitului intestinal normal se realizează prin: regim de fructe, zarzavaturi, la indicaţia medicului, clisme sau laxative
- Administrarea medicamentelor la indicaţia medicului: simptomatice, hepatotrope, vitamine, corticoizi – în formele severe
- Educarea pacientului:
- Va evita consumarea alimentelor interzise: prăjeli, rântaşuri, grăsimi animale, conserve, afumături, alcool
- Pentru dispensarizare corectă, pacientul va fi informat că dispariţia icterului şi a celorlalte semne nu înseamnă vindecare totală; refacerea ficatului necesită timp mai îndelungat (2-3luni) şi urmărirea se face timp de 12 luni (clinic şi prin examene de laborator)
- Familia şi pacientul va fi încurajată să pună întrebări, să se informeze despre boală, regim igieno-dietetic
- Informarea pacientului despre transmiterea bolii şi a modului de prevenire a hepatitei de tip A.
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste grilă sau instalează Aplicația de teste.
Infografic:
