Nevoia de a se alimenta și de a se hidrata
Oricărui organism îi este necesar să ingereze şi să absoarbă alimente de bună calitate şi în cantitate suficientă, pentru a-şi asigura dezvoltarea, întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia indispensabilă unei bune funcţionări.
Scop
– sa asigure aportul de vitamine si saruri minerale;
– sa asigure necesarul energetic de baza al organismului pentru dezvoltare si refacere;
– sa asigure si sa favorizeze procesul de vindecare prin menajarea organelor bolnave si aport nutritiv necesar organismului (terapeutic);
– prevenirea evolutiei nefavorabile ale unor boli.
Independenţa în satisfacerea nevoii
Pentru a se menţine sănătoasă, fiinţa umană are nevoie de o cantitate adecvată de alimente, conţinând elementele nutritive indispensabile vieţii. Cantitatea şi natura alimentelor nutritive sunt în funcţie de: sex, vârstă, greutate, înâlţime, activitatea depusă, starea de sănătate sau de boală.
O alimentaţie adecvată trebuie să conţină toţi factorii necesari menţinerii vieţii şi asigurării tuturor funcţiilor organismului în condiţii normale: glucide, proteine, lipide, vitamine, apă, săruri minerale.
Hidraţii de carbon (glucide) reprezintă sursa principală energetică a organismului.
Digerarea şi asimilarea lor nu solicită organismului prea mult, de aceea este bine ca 50% din necesităţile calorice ale organismului să se asigure prin hidraţi de carbon, dacă nu există o contraindicaţie în ceea ce priveşte aportul lor (diabet zaharat, obezitate).
La copii, aportul de glucide trebuie mărit în boli febrile, caşexie, denutriţie, afecţiuni hepatice şi renale.
Necesarul: 4-6 g/kg corp/24h.
Proteinele reprezintă materialele plastice ale organismului, ele înlocuind substanţele distruse prin uzura fiziologică sau patologică. Ele reprezintă, în acelaşi timp, o sursă importantă de energie şi constituie materie primă a fermenţilor şi a hormonilor.
Necesarul: 1-1,5 g/Kg corp/24h.
Aportul insuficient de lungă durată al substanţelor proteice determină scăderea proteinelor plasmatice, distrugerea parenchimului hepatic, apariţia unei anemii şi, prin reducerea presiunii coloid-osmotice a sângelui, retenţia apei în organism, cu formare de edeme.
Creşterea cantităţii de proteine este indicată în sarcini şi alăptare, arsuri, anemii, evacuări pleurale şi abdominale, postoperator.
Scăderea cantităţii este indicată în boli renale, afecţiuni febrile.
Lipidele au valoare calorică mare, alimentele pe această bază având calităţi energetice mari, într-un volum mic. Pe lângă rolul lor energetic, lipidele intră şi în compoziţia ţesutului nervos şi a stromei eritrocitare, iar sub formă depozitară reprezintă rezervele de energie ale organismului şi ţesutului de susţinere pentru organele interne.
Necesarul este de 1 – 2 g/Kg corp/24 h.
Raţia de grăsimi se va reduce în cazul tulburărilor în metabolismul lor, în insuficienţa glandelor care intervin în digestia şi metabolizarea lor (insuficienţă pancreatică, hepatică, nefroză lipoidică, diabet zaharat, obezitate), boli febrile.
Raţia de grăsimi se măreşte în stări de subnutriţie, hipertiroidism (datorită arderilor exagerate).
Vitaminele sunt necesare menţinerii metabolismului normal al organismului. Nevoia de vitamine creşte în timpul activităţii celulare exagerate (majoritatea îmbolnăvirilor).
Vitaminele pot fi clasificate in :
– vitamine hidrosolubile,
– vitamine liposolubile.
Necesităţile normale de vitamine pot ajunge pană la 150 mg vitamina C; 25 mg vitamina B, 6 mg vitamina B6, 8 mg vitamina PP şi 20 mg vitamina K, ceea ce se asigură prin consumarea fructelor, legumelor, salatelor, sucurilor de fructe.
Apa şi sărurile minerale – în apă se petrec toate reacţiile biochimice din organism, sărurile minerale fiind necesare ca substanţe structurale şi catalizatoare.
Necesităţile zilnice de apă ale organismului sănătos variază între 2500 – 3000 ml, ele se acoperă prin lichidele ingerate şi arderea hidraţilor de carbon şi a grăsimilor.
O dată cu nevoile de apă, se satisfac şi nevoile de săruri minerale. Organismul sănătos necesită în 24 ore: 4 g Na; 3-4 g K; 2 g Ca; 0,15 g Mg; 18 mg Fe; 6 g Cl.
Satisfacerea nevoilor de apă şi săruri minerale trebuie să se facă în mod proporţionat; altfel, organismul rămâne în dezechilibru hidromineral.
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
Factori biologici
– vârsta şi dezvoltarea – nevoile alimentare sunt variabile în funcţie de perioada de creştere şi dezvoltare: copil, adolescent, adult, vârstnic;
– sugarul are nevoie de 117 kcal/kg corp in prima jumatate de an si 108 kcal/kg corp in a doua jumatate;
– necesitatile calorice cresc didert proportional cu varsta;
– adolescentii: fetele au nevoie de 2000-2500 kcal/zi iar baietii de 2500-3000 kcal/zi;
– adultul are nevoi nutritionale relativ stabile ca valoare calorica si factori nutritivi. Cresterea inceteaza iar hrana trebuie adaptata celorlalte variabile care marcheaza exitenta unui adult. Nutritia se incadreaza in paternurile descrise la interventiile asistentei medicale;
– la varsnic (peste 65 ani) procesele de involutie limiteaza necesarul proteic si caloric; de asemenea este redus necesarul de vitamine din grupul B; la femei se recomanda suplimentarea de calciu; datorita proceselor degenerative alimentatia trebuie sa contina suolimente alimentare;
– activităţi fizice – cu cât activitatea musculara este mai mare, cu atât creşte metabolismul şi implicit aportul alimentar;
– activitate profesionala;
– masa corporala;
– starea de sanatate, dentitie, deglutitie, digestie, absortie;
– orarul şi repartizarea meselor – un program regulat al meselor este recomandat tuturor indivizilor; intervalul între mese este în funcţie de vârstă;
– stari fiziologice particulare:
– sarcina : in functie de fiecare trimestru de sarcina; cantitatea de proteine se creste cu 30g, aportul de calciu creste cu 50%, iodul cu 25 mg, vit A cu 20-25 %, vit C cu 30%, viatimele di grupul B si vit D trebuie asigurate in exces.
Factori psihologici
– starea afectiva;
– emoţii – (griji sau bucurie) influenţează consumul de hrană, astfel că unii indivizi îşi pierd apetitul, iar alţii reacţionează consumând mai multe alimente;
– anxietatea – hrănirea este strâns legată de satisfacerea unei nevoi de securitate, de dragoste şi de bunăstare.
Factori sociologici
– climatul – iarna, indivizii au nevoie de mai multe calorii (mese calde şi nutritive), iar vara, sunt preferabile mesele uşoare şi o cantitate crescută de lichide;
– obiceiurile alimentare;
– statutul socio-economic – deprinderile alimentare bune se formează din fragedă copilărie şi, uneori, pot fi influenţate de apartenenţa la un grup social, sărăcia influenţează negativ satisfacerea nevoii;
– religia si traditiile – în funcţie de apartenenţa lor religioasă, indivizii au anumite ritualuri alimentare: post urmat de sărbători mari, interzicerea consumului unor alimente (carne de porc, cafea, alcool), dar şi prepararea şi servirea alimentelor după un anumit ritual;
– starea materiala;
– obiceiurile alimentare si preferintele personale;
– cultura si educatia – alimentaţia este strâns legată de tradiţiile şi superstiţiile fiecărei culturi.
Manifestări de independenţă
Cavitatea bucală
– dentiţie bună;
– proteză dentară adaptată şi în stare bună;
– mucoasa bucală roz şi umedă;
– limba roz;
– gingii roz si aderente dinţilor;
Masticaţia
– uşoară, eficace, lenta;
– gura închisă;
Reflex de deglutiţie
– prezent;
Digestie
Deprinderi alimentare
– programul meselor (3 mese şi 2 gustări);
– 10 ore repaus nocturn;
Apetit
– poftă de mâncare – senzaţie agreabilă, tradusă prin dorinţa de hrană;
Foame
– senzaţie dezagreabilă, tradusă prin nevoia de a mânca;
Saţietate
– senzaţie de plenitudine, resimţită de individ atunci când nevoia de hrană este satisfăcută;
Hidratare
– consum de lichide în funcţie de nevoie;
Simtul gustativ
– trebuie sa fie prezent;
Ingestie de alimente si de lichide
– in cantitate si calitate corespunzătoare vârstei, activităţii;
Obiceiuri alimentare
– sănătoase;
Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii
Asistenta calculează necesarul de calorii pe 24 ore, în funcţie de:
– activitate:
– în repaus, 25 cal./kg corp/ 24 h;
– activitate uşoară: 35-40 cal./kg corp/24h;
– activitate medie: 40-45 cal./kg corp/24 h;
– activitate intensă: 46-60 cal./kg corp/24 h.
– calculează necesarul de calorii pe 24 h în funcţie de vârstă:
– se creste necesarul caloric cu 20-30% pentru copii;
– se scade cu 10-15% pentru varstnici;
– la femei este cu 10% mai mic decat la barbat;
– in starile febrile necesarul caloric este marit cu 10%;
– la sportive , in sarcina , alaptare se creste necesarul caloric cu 30%.
– calculează raţia alimentară echilibrată;
– asigură echilibrul între elementele energetice şi cele neenergetice (apă, vitamine, săruri minerale);
– asigură echilibrul între principiile nutritive fundamentale astfel: 50-55% hidraţi de carbon, 10 -15% proteine, 30 – 40% lipide;
– asigură schimbul între produsele de origine animală şi vegetală:
– 60% proteine de origine animală;
– 40% proteine de origine vegetală;
– 65% lipide de origine animală;
– 35% lipide de origine vegetală.
– asigură echilibrul între aciditate şi alcalinitate ;
– calculează numărul de calorii/kg corp/24h în stări fiziologice: sportivi, sarcină şi alăptare: + 30%
– raţia alimentară să cuprindă alimente din toate grupele ghidului alimentar, cunoscând valoarea energetică a principiilor alimentare:
– glucide: 4,1 cal. prin metabolizarea unui gram;
– lipide: 9,3 cal. prin metabolizarea unui gram;
– proteine: 4,1 cal. prin metabolizarea unui gram.
– cercetează gusturile şi deprinderile alimentare ale individului;
– alege alimentele ţinând seama de preferinţele, deprinderile şi nevoile pacientului;
– înlocuieşte, la nevoie, un aliment cu altul, conform echivalenţelor cantitative si calitative ale diferitelor principii alimentare.
Dependență în satisfacerea nevoii
Când această nevoie nu este satisfăcută, survin următoarele probleme de dependenţă:
1. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit (mai putin decat necesarul organismului)
2. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus (mai mult decat necesarul organismului)
3. Intoleranta digestiva
Surse de dificultate
Surse de ordin fizic
– alterarea mucoaselor căilor degestive şi a peristaltismululi intenstinal;
– alterarea parenchimului hepatic sau a căilor biliare;
– obstrucţii, tumori, strangulări;
– tubaj nazo-gastric;
– supraîncărcare: intoxicaţii alcoolice, abuz de medicamente;
– durere;
– dezechilibre metabolice, electrolitice, endocrine neurologice.
Surse de ordin psihologic
– afectiuni psihice,
– tulburări de gândire,
– anxietate,
– stres,
– situaţii de criză,
– anorexia – lipsa poftei de mincare,
– polifagia – nevoia excesiva de a manca,
– disfagia – dificultate de a inghiti.
Surse de ordin sociologic
– foame
– insalubritate
– malnutriţie – stare de nutritie nesatisfacatoare,
– veniturile,
– tabieturile si interactiunile sociale,
– obiceiuri alimentare, traditii, religie.
1. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit
Alimentatie inadecvata: mai putin decat necesarul organismului.
Deficitul este un aport insuficient de elemente nutritive, o insuficienţă în cantitate şi calitate, care afectează starea nutriţională a individului. Sunt implicaţi o serie de factori, printre care: proaste obiceiuri în legătură cu alimentaţia, boli organice şi psihice, intoxicaţii alcoolice, medicamentoase etc.
Insuficienta aportului alimentar şi lichidian determină tulburări la nivelul funcţionării tuturor aparatelor şi sistemelor organismului (denutriţie, deshidratare).
Manifestări de dependenţă
Anorexie – lipsa poftei de mâncare;
Disfagie – greutate la înghiţire; dificultate la inghitire;
Condiţia cavităţii bucale
– absenţa dinţilor, carii dentare, gingivite;
– ulceraţii ale buzelor, ale mucoasei bucale;
– limbă încarcată, depunere saburală, glosite;
– dificultate în masticaţie;
Starea tegumentelor
– tegumente uscate, pierderea elasticităţii;
– acnee, dermatită;
Digestie
– dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor;
– greaţă, vărsătură;
– regurgitaţii;
– aerofagie-eliminarea aerului pe gura;
– pirozis-arsuri;
Deprinderi alimentare
– greşeli în prepararea alimentelor;
– greşeli în alegerea alimentelor;
– orar nesatisfăcător al meselor;
– pierderea obişnuinţei prin schimbarea condiţiilor de mediu;
Hidratare insuficienta – consum redus de lichide şi săruri minerale;
Cantitate redusa de alimente – cantitatea de alimente nu satisface necesitatile calorice ale pacientului;
Dezechilibru hidro – electrolitic
– slăbiciune;
– tegumente şi mucoase uscate;
– urini concentrate;
Deshidratare – turgor – prezent, tegumente si mucoase uscate, hipotensiune, tahicardie;
Malnutriţia – nutritie deficitara, alimentare necorespunzatoare.
Casexia – slabire extrema in faza terminala a unor boli;
Pierdere în greutate;
Apatie – stare de indiferenta, lipsa de interes fata de orice activitate si fata de lumea inconjuratoare.
Diminuarea energiei – intoleranţă la efort;
Edeme – acumulare de lichid seros in ţesuturi.
Intervenţiile asistentei medicale – pacientul cu alimentaţie inadecvată prin deficit
Obiective – Intervenţiile autonome si delegate
Pacientul să aibe o stare de bine, fără greţuri şi vărsături
– aşează pacientul în poziţia semişezând, şezând sau în decubit dorsal, cu capul in lateral;
– protejează lenjeria cu muşama şi aleză, în funcţie de poziţia pacientului,
– ajută pacientul în timpul vărsăturilor, sprijinindu-l , învaţandu-l să inspire profund; il serveste cu un pahar cu apa sa-si clateasca gura;
– aplică tratamentul medicamentos: antiemetice, vitamine, săruri minerale;
– încurajează pacientul;
– reduce sau opreşte aportul de lichide şi alimente.
Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic
– alimentează pacientul parenteral, instituind perfuzii cu glucoza ) 5%, 10%, 20%, 33%, 40%; hidrolizate de proteine şi amestecuri de aminoacizi (Marisang, Aminomel), vitamine şi electrolizi, după indicaţia medicului;
– calculează numărul de calorii în funcţie de diferite stări patologice; adaugă 13% pentru fiecare grad de temperatură peste 37°C; 20-30% pentru agitaţie, convulsii, distrucţii celulare;
– după încetarea vărsăturilor, rehidratează pacientul treptat, cu cantităţi mici de lichide reci, oferite cu linguriţa;
– explorează gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientului;
– conştientizează pacientul asupra importantei regimului alimentar în menţinerea sănătăţii;
– face bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate.
Pacientul să fie echilibrat nutriţional
– explorează preferinţele pacientului asupra alimentelor permise şi interzise;
– serveşte pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate şi prezentate atrăgător;
– învaţă pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar şi echivalenţele cantitative şi calitative ale principiilor alimentare, în vederea înlocuirii unui aliment cu altul:
– 100 g de glucide sunt cuprinse în: 100 g zahăr; 120 g orez; 135 g taieţei; 200 g pâine; 450 g fructe uscate; 200 g legume uscate; 500 g cartofi; 650 g fructe proaspete;
-100 g proteine sunt cuprinse în: 3000 ml lapte, 450 g carne albă (pasăre, viţel), 650 g peste, 400 g brânză;
-100 g lipide sunt cuprinse în aceeaşi cantitate de ulei vegetal, unt, untură de porc;
– lasă pacientul să aleagă alimentele după gusturile sale, respectând contraindicaţiile regimului.
Pacientul să fie echilibrat psihic
– asigură un climat cald, confortabil ;
– încurajează pacientul ;
– îi explică scopul intervenţiilor.
2. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus
Alimentatie inadecvata: mai mult decat necesarul organismului.
Surplusul este un aport alimentar exagerat cantitativ si calitativ. Toţi indivizii care consumă elemente nutritive în exces, peste necesităţile energetice ale organismului, se îngraşă şi devin obezi. Surplusul de greutate are repercusiuni asupra funcţionării organelor şi sistemelor organismului.
Un individ poate ingera o cantitate mare de alimente din mai multe motive: stres, anxietate, singurătate, tulburări psihice, dezechilibru endocrin sau alte dezordini organice.
Manifestări de dependenţă
Indice ponderal:
+15-20% – greutate corporală cu 15-20% mai mare decât greutatea ideală;
greutatea ideală se calculează cu formula:
G kg= 50+ 0,75 (Tcm-150) +(V-20 ):2 X 0,9 unde:
G kg = greutate corporală exprimată în kg;
T cm – talia, exprimată în cm;
V = vârsta exprimată în ani;
0,9 = factor de corecţie care se aplică numai la femei
Bulimie – senzaţie exagerată de foame: mănâncă fără control.
Polifagie – nevoie exagerată de a mânca şi absenţa sentimentului de saţietate.
Greţuri şi vărsături – eliminare pe gură, parţial sau în totalitate, a conţinutului gastric.
Obezitate – indicele de masă corporală (IMC), o mărime obținută prin împărțirea greutății unei persoane, exprimată în kilograme la pătratul înălțimii acelei persoane, exprimată în metri, este mai mare de 30 kg/m2.
Intervenţiile asistentei medicale la pacientul cu alimentatie inadecvata prin surplus
Obiective – Intervenţiile autonome si delegate
Pacientul să aibă greutate corporală în funcţie de înălţime, vârstă, sex
– asistenta explorează gusturile bolnavului la diferite categorii de alimente;
– învaţă bolnavul valoarea energetică a alimentelor şi necesarul în funcţie de activităţile fizice şi vârstă;
– alcătuieşte un regim alimentar hipocaloric;
– urmăreşte bolnavul să consume numai alimentele cuprinse în regim;
– urmăreşte orarul şi distribuţia meselor;
– urmăreşte, periodic, greutatea corporală.
Pacientul să desfăşoare activitate fizică crescută
– conştientizează bolnavul de importanta activităţilor fizice moderate;
– stabileşte un program de activităţi fizice, în funcţie de gusturi şi capacitate, împreună cu bolnavul.
Pacintul să fie echilibrat psihic
– asistenta permite exprimarea emoţiilor, a sentimentelor bolnavului;
– îl învaţă metode de relaxare;
3. Intoleranta digestiva
Manifestari de dependenta:
– greata- senzatie de a vomita, urmata sau nu de varsatura.
– varsatura,
– astenie (oboseala) fizica,
– paloarea tegumentelor,
– inapetenta,
– balonari,
– regurgitatii – reflux in cavitatea bucala a unor cantitati mici de lichide din cavitatea gastrica.
Surse de dificultate
– afectiuni ale membrelor superioare, rani ale membrelor superioare;
– stres , anxietate, confuzie, tulburari psihice;
– deficit vizual,
– deformarea articulatiilor mainii, paralizie;
– proteze dentare prost ajustate;
– singuratate;
– dezechilibre endocrine sau organice.
Alte probleme de dependență
• Dificultatea sau incapacitatea de a respecta un regim alimentar
Manifestari de dependenta
– nu bea sau bea lichide interzise;
– omite mesele sau mananca alimente interzise;
– ameteli,
– paloare,
– indispozitie,
– constipatie.
Surse de dificultate
– obisnuinte alimentare diferite , legate de cultura si religie;
– stres , anxietate, confuzie;
– lipsa cunoasterii alimentelor premise sau interzise in afectiunea pe care o are pacientul;
– dezgust alimentar;
– obisnuinte alimentare dficitare in familie;
– nu poate sa-si procure sau sa-si prepare alimentele;
– intoleranta alimentara;
– neacceptarea bolii.
Interventiile asistentei medicale
Pacientul sa urmeze regimul alimentar singur
– ajuta pacientul sa se alimenteze;
– ii explica necesitatea dietei alimentare;
– administreaza medicatia prescrisa de medic.
• Refuzul de a se alimenta/ hidrata
Manifestari de dependenta
– refuzul de a manca
– refuzul de a bea
Surse de dificultate
– depresii majore;
– anxietate, stress,
– atitudine defavorabila,
– anturaj,
– insalubritate,
– slabiciune,
– pierderea stimei de sine,
– tulburari de gandire,
– singuratatea (divort , deces);
– pierderi sociale ( somaj , de avere etc.)
Interventiile asistentei medicale
1) Pacientul sa-si exprime dorinta de a manca si a bea singur
2) Pacientul sa aiba confort psihic si fizic cu ajutorul nursei permanent – asistenta stimuleaza pacientul sa-si exprime anxietatea, emotiile care au provocat decizia de negativism;
– colaboreaza cu apartinatorii in situatii de singuratate pentru a nu lasa singur pacientul;
– explica pacientului necesitatea de a bea si a manca , ridica moralul pacientului, reda pofta de viata pacientului;
– administreaza medicatia prescrisa de medic (antidepresive).
Vezi și:
Nevoia de a își menține temperatura
Nevoia de a avea o circulație adecvată
Nevoia de a se îmbraca – dezbrăca
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste Grilă.
