Apendicita este o stare caracterizată de inflamația apendicelui. Apendicele este un organ mic, tubular, situat la capătul intestinului gros, în partea dreaptă inferioară a abdomenului. Durerea izbucnește adesea în centrul abdomenului, ce corespunde cu locul de dezvoltare al apendicelui, ca parte a intestinului mijlociu embrionar. Această durere este de obicei opacă, slab localizată, viscerală.

Apendicele vermiform (Appendix vermiformis) sau simplu „apendicele” este un segment rudimentar al intestinului gros, transformat în organ limfoid. El este implantat în cec la 2-3 cm sub vărsarea ileonului si are forma unui tub cilindroido-conic sau fuziform.

Apendicita, de obicei, necesită îndepărtarea apendicelui inflamat. Intervenția se face de regulă prin laparoscopie. Netratat, apendicele se poate rupe, ducând la peritonită, urmată de șoc și, în extremis de deces.

Apendicita reprezintă o urgență medicală, deoarece, fără tratament, apendicele inflamat poate să se rupă, ducând la peritonită și la alte complicații grave. Apendicita este una dintre cele mai frecvente cauze de intervenție chirurgicală de urgență abdominală.

Cauze 

• infecţia microbiană;
• constipaţia cronică (o acumulare de materii fecale dure poate bloca apendicele);
• parazitoze;
• infecţii generale;
• obstrucția lumenului, a cavității organului, fie datorită unei proliferări limfatice stimulate bacterian sau a unui mic corp străin (obiecte ingerate accidental, cum ar fi semințele de fructe, pot obstrucționa apendicele).
• hipertrofia țesutului limfatic – La copii, țesutul limfatic al apendicelui poate deveni hiperactiv și se poate mări, obstruând apendicele.

Semne și simptome în apendicită

• Durere abdominală colicativă cu localizare ombilicală/ fosa iliacă dreaptă – Inițial, durerea apare în jurul buricului și, în câteva ore, migrează în partea dreaptă inferioară a abdomenului. Durerea devine intensă, continuă și poate fi agravată de mișcare, tuse sau presiune.
• Inapetență.
• Grețuri și vărsături – Greața apare frecvent după debutul durerii abdominale și este un simptom comun în apendicită.
• Constipație sau diaree – Pot fi prezente și simptome digestive, în funcție de evoluția inflamației.
• Oboseală.
• Abdomen tare, sensibilitate la palpare – Medicul poate detecta o sensibilitate la palparea abdomenului inferior drept (semnul Blumberg), iar ridicarea piciorului drept împotriva rezistenței poate provoca durere (semnul Psoasului).
• Febră ușoară – De obicei, apare o febră de grad scăzut (până la 38°C), dar aceasta poate crește dacă apendicele se rupe.

Forme clinice de apendicită

• acută catarală – apendicele şi mezoul său sunt congestionate, tumefiate, cu edem şi hipervascularizaţie a seroasei.
• flegmonoasă – apendicele este mărit de volum, turgescent şi friabil, conţinând un lichid purulent sub tensiune.
• gangrenoasă – apendicele este tumefiat, cu abcese şi zone de necroză a peretelui. La nivelul mucoasei se constată ulceraţii întinse. Vasele apendiculare sunt trombozate.

Complicații ale apendicitei 

Peritonita generalizată – reprezintă o complicaţie gravă a apendicitei acute. Dacă apendicele se rupe, bacteriile se răspândesc în cavitatea abdominală, ducând la peritonită, o infecție gravă a peritoneului, care necesită intervenție medicală de urgență. Durerea se exacerbează brusc şi apoi apar semnele de peritonita.

Generalizarea se produce după un interval de câteva ore până la 1-2 zile de la debutul clinic al apendicitei acute. Tranzitul intestinal este oprit. Starea generală este alterată. Este prezentă febra de tip septic şi leucocitoza de 15-20 000/mmc cu neutrofile. În formele evoluate bolnavul este şocat.

Abcesul apendicular – În cazurile în care infecția este localizată și înconjurată de țesuturile din jur, se poate forma un abces. Acesta poate necesita drenaj chirurgical și tratament antibiotic.

Ocluzia intestinală – Inflamația severă poate provoca ocluzie la nivelul intestinului, care poate necesita intervenție chirurgicală.

Diagnostic 

Analize de sânge – Nivelul crescut de leucocite poate indica o infecție sau inflamație.  Leucocitoza în jur de 10 000/mmc cu/sau fără polinucleoză (80-90%) şi VSH-ul mărit sunt caracteristice. Creșterea leucocitelor la 12 000 în prezența tabloului clinic de apendicită acută este sugestivă pentru diagnostic.

Ecografie abdominală – Este o metodă rapidă, utilă mai ales la copii și femeile gravide, pentru a confirma inflamația apendicelui. Ecografia are un rol important în diagnosticul pozitiv al apendicitei acute prin evidenţierea apendicelui inflamat.

Tomografia computerizată (CT) – CT-ul este cea mai precisă metodă de imagistică pentru a identifica apendicita, mai ales la pacienții cu simptome atipice.

Examen clinic – Medicul poate face diverse teste de palpare pentru a verifica dacă durerea este localizată în partea inferioară dreaptă.

• semnul Blumberg, apăsare profundă și apoi eliberare imediată a peretelui abdominal, semn urmat de o durere de scurtă durată la acest nivel, ceea ce reprezintă o dovada a iritației peritoneale, implicit o suferință abdominală acută sau acutizată;
• semnul psoasului, palparea fosei iliace drepte și recomandarea bolnavului să ridice membrul inferior drept întins, observându-se o intensificare a durerii la acest nivel.

Tratament

Daca se suspectează apendicita acută, 4-6 ore de observație cu examene abdominale sunt recomandate. Antibioticele nu trebuie să fie administrate când diagnosticul este sub semnul întrebării, deoarece vor masca perforația.

Tratamentul unei presupuse apendicite acute este operația timpurie și apendicectomia de îndată ce pacientul va fi pregătit.

Apendicectomia poate fi realizată clasic sau laparoscopic. Aceasta metodă chirurgicală este asociată cu o externare mai rapidă.

Problemele si sursele de dificultate ale pacientului cu apendicită

– disconfort abdominal legat de durere;
– constipatia sau diareea legata inflamatia apendicelui si cecului;
– intoleranta digestiva legata de disconfortul digestiv;
– hipertermie legata de procesul infectios;
– anxietate legata de actul chirurgical.

Obiective

Pacientul :
– să-și exprime diminuarea durerii;
– să fie echilibrat hidroelectrolitic;
– să prezinte temperatura în limite normale;
– să-și regleze eliminările intestinale;
– să înțeleagă necesitatea ințerventiei chirurgicale.

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu apendicită

• Asigură repaus la pat;
• Efectuează recoltările de probe biologice: Hl, glicemie, uree, probe hepatice, examen sumar urină, TC,TS, grup sanguin, Rh;
• Pregătește pacientul pentru investigații;
• Hidratează pacientul parenteral cu soluții hidratante;
• Aplică pungă cu gheața în regiunea fosei iliace drepte;
• Măsoară și notează funcțiile vitale și vegetative;
• Administrează medicația prescrisă de medic și urmărește efectul acesteia;
• Ajută pacientul să-şi exprime sentimentele faţă de suferinţa actuală;
• Pregătește pacientul pentru intervenția chirurgicala când se impune necesitatea acesteia;
• Îngrijeste pacientul postoperator;
• Psihoterapia este foarte utilă pentru a diminua anxietatea pacientului.

Conduita de urgență în apendicita acută

Conduita de urgență pentru un pacient cu apendicită acută implică mai multe intervenții esențiale ale asistentului medical. Scopul este de a evalua rapid pacientul, de a stabiliza starea acestuia și de a pregăti intervenția medicală sau chirurgicală.

1. Evaluarea stării pacientului
Monitorizarea semnelor vitale – Asistentul medical trebuie să verifice frecvența cardiacă, tensiunea arterială, frecvența respiratorie și temperatura, deoarece febra și tahicardia sunt frecvente în apendicita acută.
Evaluarea durerii – Localizarea, intensitatea și caracterul durerii trebuie înregistrate. De obicei, durerea este localizată în cadranul inferior drept al abdomenului și poate fi agravată de mișcare.
Observarea simptomelor – Asistentul trebuie să observe simptome precum greața, vărsăturile, inapetența, constipația sau diareea și să le înregistreze pentru informarea medicului.

2. Pregătirea pentru examenul medical
Asistentul medical pregătește pacientul pentru consultul medical, menținându-l în poziție confortabilă și liniștită.
Instruirea pacientului să evite consumul de alimente și lichide – Aceasta este o măsură importantă în caz de intervenție chirurgicală de urgență.

3. Managementul durerii
În general, nu se administrează analgezice până la stabilirea diagnosticului de către medic, deoarece acestea pot masca simptomele și pot întârzia diagnosticul corect.
Asistentul trebuie să ofere confort pacientului, asigurând o poziție care să reducă disconfortul (de obicei, pacientul preferă să stea în poziție fetală, cu genunchii flexați).

4. Monitorizarea și raportarea semnelor de complicații
Asistentul trebuie să monitorizeze în permanență pacientul pentru semne de agravare, cum ar fi durere bruscă și intensificată, tahicardie severă, hipotensiune sau febră ridicată, semne care pot indica ruperea apendicelui și apariția peritonitei.Toate aceste schimbări trebuie raportate imediat medicului.

5. Pregătirea pentru investigații și intervenții
Pregătirea pentru analize – Asistentul poate recolta probe de sânge și urină pentru analize de laborator, la indicația medicului, pentru a evalua inflamația și funcția renală.
Pregătirea pentru imagistică – Pacientul poate fi trimis pentru o ecografie abdominală sau o tomografie computerizată (CT), și asistentul medical va însoți și instrui pacientul cu privire la procedură.

6. Îngrijirea psihologică și suportul pacientului
Apendicita acută și posibilitatea unei intervenții chirurgicale de urgență pot provoca anxietate. Asistentul medical trebuie să comunice cu pacientul, să ofere sprijin psihologic, să îl informeze despre pașii următori și să răspundă la întrebările acestuia.

7. Pregătirea pentru intervenția chirurgicală
Informarea pacientului și a familiei – Asistentul va explica pacientului și familiei procedura de pregătire preoperatorie și va oferi suport emoțional.
Pregătirea preoperatorie – Include golirea vezicii urinare, înlăturarea bijuteriilor, protezelor și a obiectelor personale. Se verifică și marchează dosarul medical al pacientului cu alergiile cunoscute și starea de sănătate.
Administrarea profilactică a antibioticelor – La indicația medicului, poate fi administrat un antibiotic pentru a preveni infecțiile postoperatorii.

8. Monitorizarea postoperatorie
După apendicectomie, asistentul medical are responsabilitatea de a monitoriza pacientul pentru durere, semne de infecție sau complicații și de a verifica semnele vitale la intervale regulate.
Îngrijirea plăgii – Asistentul verifică plaga operatorie pentru semne de sângerare, roșeață, inflamație sau secreții purulente, care ar putea indica o infecție.
Hidratarea și mobilizarea – După intervenție, asistentul va încuraja pacientul să consume lichide și să se mobilizeze treptat pentru a preveni complicațiile postoperatorii, cum ar fi constipația sau tromboza venoasă profundă.

Conduita de urgență a asistentului medical pentru pacientul cu apendicită acută este esențială pentru a stabiliza pacientul, a pregăti intervenția chirurgicală și a preveni complicațiile.

Test Grilă

Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma de Teste Grilă AMG cu peste 4000 de Teste Grilă și simulator examen pentru a trăi experiența unui examen https://grile.paginadenursing.ro sau achiziționează cartea 1000 de Teste Grila cu explicații pentru AMG