Colica renală (îngrijirea pacientului cu colică renală)

Colica renală (colica nefretică) este un sindrom dureros acut, paroxistic, însoţit de agitaţie şi iradieri uretero-vezico-genitale, provocat de un spasm al căilor urinare excretoare superioare.

Colica renală este o durere acută, intensă, localizată în regiunea lombară, care apare din cauza obstrucției tractului urinar, de obicei provocată de prezența unui calcul renal  care blochează ureterul. Durerea este uneori asociată cu greață, vărsături și modificări ale urinării. Este considerată o urgență medicală datorită intensității durerii și riscului de complicații.

Cauze frecvente ale colicii renale

  1. Calculii renali:
    • Cele mai frecvente cauze, calculii se formează din cristale de calciu, oxalat, acid uric, sau cistină.
    • Aceștia pot migra din rinichi în uretere, unde pot cauza blocaje și durere severă.
    • Litiază renală: prezenţa de calculi în cavi­tăţile renale, de unde pot migra în ureter şi în celelalte segmente ale căii excretoare.
  2. Infecții urinare (ITU):
    • Infecțiile tractului urinar pot cauza inflamație și blocaje care duc la durere acută.
    • pielonefrită (infecţia de tract urinar înalt – interesează căile urinare, bazinetul şi parenchimul renal),
    • pionefroză (formarea unei pungi cu conţinut puru­lent, prin distensie şi distrugerea parenchimului renal)
    • tuberculoza renală.
  3. Leziuni renale:
    • Traumatismele sau intervențiile chirurgicale la nivelul rinichilor sau ureterelor pot provoca colică renală.
  4. Obstrucții anatomice:
    • Malformațiile congenitale sau îngustările ureterale (stricteuri) pot favoriza dezvoltarea colicii renale.
    • Tumorile renale şi ale organelor de vecinătate (uter, colon, rect) provoacă foarte rar colici prin compresiune ureterală extrinsecă şi spasm asociat.
  5. Deshidratarea:
    • Lipsa de apă poate concentra urina, favorizând formarea cristalelor și pietrelor în rinichi.

Semne și simptome (Manifestări de dependență

Simptomele colicii renale

  1. Durere severă:
    • Durerea apare brusc și este intensă, resimțită de obicei în regiunea lombară, dar se poate iradia spre abdomenul inferior, organele genitale și coapsă.
    • Durerea este de tip colic, adică vine în valuri, cu perioade de durere intensă urmate de ameliorare temporară.
    • Durerea, determinată de faptul că musculatura caliceală, bazinetală şi ureterală se contractă pentru a evacua calculul, astfel ia naştere colica nefretică (renală).
    • De cele mai multe ori colicile apar după un efort fizic mai deosebit, după o călătorie cu automo­bilul, pe motocicletă (trepidaţii), băi reci, alteori în cursul nopţii.
    • Sediul durerii: apare în regiunea lombară, unila­teral, cu iradiere caracteristică, de-a lungul ureterului spre organele genitale externe, rădăcina coapsei.
    • Durerea este intensă şi profundă, are caracter de ruptură, torsiune sau arsură. Poate să fie conti­nuă, vie sau să apară la anumite intervale, sub formă de crize. Se accentuează pe măsură ce în calice şi în bazinet se adună urina care nu se mai poate evacua, provocând hiperpresiune. Se intensifică la atingerea regiunii lombare, tuse, strănut, mişcări.
  2. Modificări ale urinării:
    • Urinare frecventă, dureroasă, cu sânge în urină (hematurie) sau senzația de golire incompletă a vezicii urinare.
    • Tenesme vezicale (nevoie imperioasă de micţiune).
    • Disurie, polakiurie (uneori retenţie de urină, alte­ori anurie),
    • Hematurie (adesea macroscopică).
  3. Greață și vărsături:
    • Durerea intensă poate cauza greață și vărsături, ca răspuns la stresul fizic.
  4. Febră:
    • Poate apărea în cazul în care există o infecție asociată cu obstrucția.
  • Bolnavul ia poziţia antalgică (culcat în decubit lateral cu membrul inferior flectat).
  • Bolnavul este agitat, neliniştit, fricos, palid, transpirat, cu extre­mităţi reci, pulsul mai des tahicardic, rareori bradicardic.
  • În formele prelungite grave pot să apară hipotensiune, lesin, convulsii (la copii), delir (la adulţi), febră moderată.
  • Durata colicii:  de la câteva minute la mai multe ore (2-6 ore).

Diagnostic

  1. Anamneză și examen fizic:
    • Se întreabă pacientul despre durerea acută și istoricul de pietre la rinichi, infecții urinare, sau alte afecțiuni renale.
    • Se palpază abdomenul și regiunea lombară pentru a identifica sursa durerii.
  2. Analize de sânge și urină:
    • Se recoltază sânge pentru a evalua funcția renală și posibile semne de infecție.
    • Se analizează urina pentru a detecta prezența de cristale, sânge sau infecție.
  3. Imagistică:
    • Ecografie renală: Pentru vizualizarea pietrelor sau obstrucției.
    • Tomografie computerizată (CT): Cel mai precis test pentru localizarea și dimensiunea pietrelor renale.
    • Radiografie abdominală: Uneori utilizată pentru a detecta pietrele renale, în funcție de compoziția acestora.

Complicații posibile

  • Infecție renală (pielonefrită): Dacă piatra obstrucționează fluxul urinar și permite dezvoltarea bacteriilor.
  • Insuficiență renală acută: În cazuri severe, obstrucția poate duce la pierderea funcției renale.
  • Pierderea funcției renale: Dacă pietrele sunt nediagnosticate sau netratate pe termen lung.

Tratament

Tratament pentru durere:

  • Analgezice: Se administrează analgezice puternice, cum ar fi antiinflamatoarele nonsteroidiene (AINS), pentru a controla durerea.
  • Antispastice: Medicamente care ajută la relaxarea ureterului și reduc spasmele, cum ar fi scopolamina sau butilscopolamina.

Hidratare:

  • Se administrează lichide intravenoase sau orale pentru a ajuta la eliminarea pietrei, mai ales dacă piatra este mică și poate trece singură.

Eliminarea pietrei:

  • Tratament medicamentos: În unele cazuri, medicamentele pot ajuta la fragmentarea pietrei pentru a facilita trecerea ei prin uretere.
  • Litotriția extracorporeală prin undă de șoc (ESWL): Folosită pentru pietrele de dimensiuni medii, unde undele de șoc externe sparg piatra.
  • Intervenție chirurgicală: Dacă piatra este prea mare sau dacă apar complicații, poate fi necesară îndepărtarea chirurgicală a pietrei.

Tratament pentru infecții (dacă există):

  • Se administrează antibiotice pentru tratamentul infecțiilor urinare asociate cu colica renală.

Prevenire

  1. Hidratarea adecvată: Consumul de suficiente lichide pentru a preveni formarea pietrelor.
  2. Modificări dietetice: Reducerea consumului de sare și proteine animale, și evitarea alimentelor bogate în oxalat (pentru pietrele pe bază de oxalat de calciu).
  3. Tratament medicamentos: Pentru prevenirea formării pietrelor în cazul persoanelor cu risc mare.

Prognostic

Prognosticul depinde de dimensiunea pietrei, localizarea acesteia și rapiditatea intervenției. Majoritatea pacienților cu colică renală pot fi tratați cu succes, dar este important ca aceștia să urmeze recomandările pentru prevenirea recidivelor.

Problemele pacientului cu colică renală 

  • alterarea confortului (disconfort) – legata de prezența calculilor și de tulburările de micțiune: polakiurie, disurie.
  • potențial de deficit de volum lichidian legat de vărsături, transpirații abundente.
  • potențial de complicații legat de dilatarea pielo-caliceala; de  suprainfecția bacteriana; de litiaza bilaterala sau rinichiul unic.
  • alterarea eliminării urinare legata de obstrucția la nivelul cailor urinare
  • potențial de alterare a nutriției prin deficit legat de fenomenele reflexe digestive;
  • comunicare ineficace – la nivel afectiv legata de starea generala alterata;
  • anxietate legata de evoluția bolii; iminenta unei intervenții chirurgicale;
  • deficit de autoîngrijire legat de intoleranță la efort.

Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu colică renală 

  • să fie calmata durerea;
  • pacientul să exprime stare de confort;
  • pacientul să fie echilibrat psihic;
  • sa fie prevenite complicațiile;
  • pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic și acido bazic;
  • sa fie asigurata dieta corespunzătoare,;
  • pacientul sa comunice eficient;
  • sa fie satisfăcute nevoile fundamentale.

Conduita de urgență pentru pacientul cu colică renală 

Asistentul medical are un rol esențial în recunoașterea rapidă a simptomelor, gestionarea durerii și monitorizarea stării pacientului până la intervenția medicului. Colica renală este o urgență medicală din cauza durerii intense și a riscului de complicații.


1. Recunoașterea urgenței

Semne și simptome caracteristice:

  • Durere acută, severă, colicativă, localizată în regiunea lombară, iradiind spre abdomenul inferior, organele genitale sau coapsă.
  • Greață, vărsături.
  • Hematurie (sânge în urină) – urina poate avea o culoare roz sau roșie.
  • Agitație, pacientul nu găsește o poziție de ameliorare a durerii.

Acțiuni imediate:

  • Se evaluează funcțiile vitale: tensiunea arterială (TA), frecvența cardiacă (FC), frecvența respiratorie (FR), saturația de oxigen (SpO₂).
  • Se observă nivelul de durere și simptomele asociate.

2. Ameliorarea durerii

Analgezice:

  • Se administrează analgezice, conform prescripției medicului:
    • AINS intravenoase (ex. ketoprofen, diclofenac) pentru reducerea durerii și inflamației.
    • Opioide (ex. tramadol): Dacă durerea nu este controlată de AINS.

Antispastice:

  • Se administrează antispastice intravenoase (ex. butilscopolamina) pentru relaxarea musculaturii netede a ureterului și reducerea spasmelor.

Aplicaţii locale de căldură

  • Aplicaţii locale de căldură (sticle cu apă caldă, termofor, comprese umede etc.) pe zona de ma­ximă durere (loja lombară, hipogastru)
  • Relaxarea musculaturii: Căldura poate ajuta la relaxarea musculaturii netede a ureterului, reducând spasmele și intensitatea durerii.
  • Ameliorarea disconfortului: Aplicarea de comprese calde în zona lombară poate oferi o senzație de confort pacientului.
  • În cazul unui diagnostic confirmat de colică renală fără semne de infecție, aplicațiile calde (ex. sticle cu apă caldă, pături termice) pot fi utilizate cu precauție, dar doar ca metodă complementară, alături de tratamentul analgezic și antispastic.

Când trebuie evitate aplicațiile calde:

  • Suspicunea de infecție urinară (pielonefrită): În cazul febrei, frisoanelor sau semnelor de infecție asociate colicii renale, aplicațiile calde sunt contraindicate, deoarece pot agrava infecția prin favorizarea răspândirii acesteia.
  • Durere intensă de origine necunoscută: Dacă nu este clar că durerea este cauzată de un calcul renal, aplicațiile calde ar putea masca alte afecțiuni acute (ex. apendicită, peritonită).

3. Hidratare

  • Se montează o linie venoasă periferică pentru administrarea de lichide intravenoase (ex. ser fiziologic, Ringer lactat), pentru a favoriza eliminarea calculului.
  • Pacientul este încurajat să consume lichide oral, dacă nu există contraindicații (ex. vărsături persistente).

4. Monitorizare continuă

  • Se monitorizează frecvent funcțiile vitale: TA, FC, FR, diureza.
  • Se urmărește răspunsul pacientului la analgezice și antispastice.
  • Se colectează și evaluează urina pentru a identifica hematuria sau eventuale calculi eliminați.

5. Pregătirea pentru investigații

Recoltarea analizelor:

  • Hemoleucogramă, creatinină, uree, ionogramă.
  • Examen de urină (sediment urinar, urocultură) pentru identificarea unei infecții urinare.

Pregătirea pentru imagistică:

  • Se pregătește pacientul pentru investigații suplimentare:
    • Ecografie renală: Detectarea calculului și a gradului de obstrucție.
    • CT abdominal fără substanță de contrast: Dacă ecografia nu este concludentă.

6. Suport emoțional

  • Se asigură pacientul că durerea este tratată și că se iau toate măsurile pentru identificarea și gestionarea cauzei.
  • Se explică în termeni simpli procedurile și pașii care urmează.

7. Prevenirea complicațiilor

  • Se supraveghează pacientul pentru semne de deteriorare:
    • Febră (indică o posibilă infecție asociată – pionefroză).
    • Hipotensiune, tahicardie persistentă (pot semnala șoc hipovolemic sau septic).
    • Anurie (lipsa urinii), care poate indica o obstrucție completă a tractului urinar.
  • Se pregătește echipamentul pentru intervenții suplimentare (ex. montarea unui stent ureteral, drenaj percutanat) în cazurile severe.

8. Documentare

  • Se înregistrează:
    • Valorile funcțiilor vitale înainte și după intervențiile aplicate.
    • Tratamentul administrat (medicamente, doze, răspuns).
    • Simptomele raportate de pacient și orice modificări observate.

Rolul asistentului medical

  1. Ameliorarea durerii: Administrarea promptă de analgezice și antispastice.
  2. Monitorizare: Supravegherea continuă a stării pacientului pentru identificarea complicațiilor.
  3. Pregătirea pentru investigații: Coordonarea recoltării probelor și susținerea pacientului în timpul investigațiilor.
  4. Comunicare: Asigurarea confortului emoțional și informarea pacientului despre starea sa și planul de tratament.

Prin intervenția rapidă și eficientă, asistentul medical contribuie la ameliorarea simptomelor și la prevenirea complicațiilor asociate colicii renale.

Conduita în spital 

  • Examinări de urgenţă:
    • examen complet de urină: volum, densitate, cu­loare; albumină, puroi, pigmenţi biliari, sedi­ment, testul Addis-Hamburger, urocultură.
    • radiografie renală pe gol.
    • recoltare de sânge: uree, ionogramă, rezervă alcalină şi alte examinări pentru diagnostic diferențial: leucogramă, transaminaze, glicemie, bilirubinemie.
    • Administrare de ceaiuri diuretice şi ape minerale în cantităţi de 2 000-3 000 ml/24 ore, favorizează diureza şi eliminarea consecutivă a calculului.
  • După calmarea durerii se fac explorări pentru dia­gnosticul etiologic: urografie/ pielografie/ cistoscopie
  • Tratament antalgic şi spasmolitic; (indicat de medic, este descris la conduita de urgenţă).
  • Antibiotice în caz de infecţie.
  • Combaterea stării de şoc.
  • Reechilibrarea hidroelectrolitică şi acido-bazică (la nevoie).
  • In cazurile în care tratamentul medical nu a dat rezultate sau în cazurile complicate cu suferinţă renală se aplică tratament urologic şi la nevoie, chirurgical.

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu colică renală

  • Asistentul medical asigură repausul la pat;
  • Administrează tratamentul indicat de medic pentru calmarea durerii;
  • Recoltează produse biologice si patologice pentru examinările de laborator;
  • Oferă suport psihic pacientului pentru diminuarea anxietății;
  • Observă semne și simptomele unor complicații (anurie, febră);

Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma de Teste Grilă AMG cu peste 4000 de Teste Grilă și simulator examen pentru a trăi experiența unui examen https://grile.paginadenursing.ro sau achiziționează cartea 1000 de Teste Grila cu explicații pentru AMG 

colica renala pagina de nursing

Alte Postari