Nutriția enterală
Enteral vine din limba greaca: enteron = care înseamnă intestin, aşadar alimentaţia enterală constă în orice formă de alimentaţie care foloseşte tractul gastrointestinal.
Alimentația este o condiție de bază pentru ca organismul să funcționeze. Suportul nutritiv este vital, reduce mortalitatea, riscul de infecție, iar plăgile se vindecă mai repede.
Nutriția enterală se efectuează pe sonda nazogastrică, orogastrică, nazoduodenală, sonda nazojejunală (plasată intraoperator), jejunostomă sau pe gastrostomă (chirurgicală sau percutană PEG – gastrostoma endoscopică percutană).
Necesarul nutrițional se calculează în funcţie de necesarul energetic de repaus, de consumul legat de boală şi de starea pacientului. Aportul nutritiv trebuie să fie format din: proteine, glucide, lipide, apă, minerale, vitamine și oligoelemente.
La stabilirea planului nutrițional, trebuie să fie luate în calcul și factorii de stres (febră, intervenție chirurgicală, politraumatism, sepsis, arsură) care pot mări necesarul energetic.
Indicații
- când există tub digestiv funcțional
- bolnavi malnutriţi cu un aport alimentar oral inadecvat
- bolnavi cu o stare nutritivă bună dar cu un aport alimentar oral inadecvat de 7-10 zile
Contraindicații
- șoc clinic
- ocluzie intestinală
- ischemia intestinală (infarct entero-mezenteric)
- după intervenții pe tubul digestiv
- hemoragii digestive
- în absența tranzitului intestinal
Căi de administrare pe sondă
- continuu – scade riscul de aspirație
- in bolusuri – se realizează cu produse oficinale (de bucătărie) măcinate şi dizolvate sau suspendate în apă, pentru a putea fi administrate printr-un tub relativ subţire cu diametru de 2 – 3 mm. Se poate realiza cu seringă Guyon. Se introduce în ritm lent de maxim 20 ml/min pentru a evita distensia bruscă a stomacului și trebuie raportată la greutatea pacientului.
- intermitent – Constă în administrarea nutrienţilor 16 ore/zi continuu cu ajutorul unei nutripompe, întreruptă de 8 ore pauză (ex.: repaus nocturn).
După alimentație sonda trebuie să fie spălată.
Ce se poate administra
- formule polimerice care conțin carbohidrați, lipide, proteine, vitamine și săruri.
- produse de bucătărie: măcinate şi dizolvate sau suspendate în apă ( proteine: din lapte, albuş de ou, carne măcinată, mazăre – lipide: uleiuri de măsline, soia, floarea soarelui, porumb, gălbenuş – glucide: amidon, zaharoză, lactoză, fructoză, supă).
Complicații
- colmatarea sondei cu aliment.
-> în acest caz, se introduce apă calduță cu bicarbonat sau se extrage sonda și se introduce alta. Nu amestecați medicamentele cu formula de alimentație enterală. Spălați tubul cu apă calduță înainte și după fiecare bolus de alimentație.
- reflux gastroesofagian cu aspirația în căile respiratorii.
-> pentru prevenire, se ridică toracele la 35-40 grade.
- dezechilibru de minerale (sodiu, potasiu, zinc)
- diaree – din cauze medicamentoase, intoleranțe la grăsimi sau contaminarea formulei de alimentație.
->inlocuirea formulei, administrarea de nutrienți cu nivel redus de găsimi, înlocuirea trusei de alimentație sau a sondei respectând asepsia.
- grețuri și vărsături – din intoleranțe, supraincărcarea stomacului, obstrucții.
->înlocuirea formulei cu una fără lactoză și cu nivel scăzut de grăsimi, reducerea volumului și a ritmului de administrare, poziționarea pacientului pe partea dreaptă – poziție care facilitează golirea stomacului.
- constipație – din deshidratare, conținut scăzut de fibre.
-> administrare de lichide, fibre sau sistarea alimentației.
- complicații metabolice: hiperhidratare, deshidratare, hiperglicemie, hiperkalemie.
Monitorizare
- verificarea poziției sondei și a permeabilității
- verificarea calităților produselor ce urmează a fi administrate (termen de valabilitate, aspect)
- se respectă cantitatea și ritmul prescris de medic
- se semnalează anumite semne și simptome care intervin
- se observă semnele de alergie.
Nutriția parenterală (IV)
Asigurarea aportului nutritiv pe cale intravenoasa astfel incat sa se asigure nevoile de principii nutritive esentiale.
Se efectuează la pacientul care nu tolerează nutriția orală sau enterală.
Indicații
- pacienți cu aport alimentar oral imposibil (malnutriţie, disfuncţii gastrointestinale, stări postoperatorii, fistule gastrointestinale, anomalii ale tractului digestiv)
- pacienți cu aport alimentar oral insuficient (obstrucții, diaree, vomă, arsuri)
Alimentația parenterală trebuie să fie făcuta pe o venă centrală (subclavie, jugulară).
Pentru realizarea unei nutriţii parenterale complete, abordul venos central este necesar. Venele periferice pot fi încanulate cel mult 72 ore pe când venele centrale, o perioadă mult mai lungă de timp.
Avantajele nutriției parenterale față de nutriția enterală
- certitudinea că substanțele nutritive ajung în celule
- existența unor formule prefabricate
- evitarea complicațiilor (diaree, aspirație etc)
Dezavantaje
- necesită reguli stricte de asepsie
- costuri mai ridicate
- risc de atrofie intestinală
- necesită echipament mai complex
Indicații formule de stres:
Ce se poate administra
- glucoză – cea mai frecvent administrată, proteine, aminoacizi
- lipide (pe cateter venos central – fiind necesară o venă groasă)
Complicații
- deplasarea cateterului
- infecția de cateter
- complicații metabolice (hiper/hipoglicemii, hiperamoniemie, hiperlipidemie, hiperpotasemie, hipocalcemie)
- atrofie intestinală
Intervenții
- monitorizarea glicemiei (oprirea bruscă a alimentației determină hipoglicemie de rebound)
- măsurarea markerilor de malnutriție.
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste Grilă.
