Dislipidemia este o afecțiune caracterizată prin alterarea metabolismului grăsimilor evidențiată prin modificarea valorilor colesterolului, LDL, HDL, trigliceridelor.
Dislipidemia reprezintă:
- Totalitatea tulburărilor cantitative şi calitative ale lipidelor plasmatice;
- Factor major de risc pentru ateroscleroză;
- “Normalul” lipidic: CT <200 mg%; TG <150 mg%; HDLc: ♀: 40-45 mg%; ♂: 45-50 mg%
Clasificare
- Dislipidemie genetică;
- Dislipidemie secundară altor afecțiuni;
Defectele genetice sunt localizate la nivelul genelor care sintetizează enzimele implicate în hidroliza grăsimilor (lipoproteinlipaza, lipaza hepatica) sau la nivelul genelor implicate în sinteza apoproteinelor.
Dislipidemiile genetice pot fi autozomal dominante (este suficient ca unul dintre părinți să prezinte defectul genetic) sau autozomal recesive (trebuie ca ambii părinți să prezinte defectul genetic).
Afecțiuni corelate și factori de risc
Dislipidemia secundară însoțește alte tipuri de afecțiuni:
- obezitatea (creșterea masei de țesut adipos si creșterea rezistentei la insulina determina o producție in exces de acizi grași liberi cu creșterea valorilor de LDL si VLDL);
- diabetul zaharat determină tulburări ale metabolismului lipoproteinelor prin hiperglicemie și hiperinsulinemie la persoanele cu rezistenta la insulină;
- afectiunile tiroidiene, în special hipotiroidismul se asociază cu niveluri crescute pentru LDL-colesterol prin scăderea clearence-ului hepatic;
- afecțiunile renale (în special sindromul nefrotic) se asociază cu hipercolesterolemie si hipertrigliceridemie;
- bolile hepatice pot determina atât creșterea nivelurilor de lipoproteine prin scăderea clearence-ului acestora, cât și scăderea lor prin afectarea capacitații de biosinteza a apoproteinelor;
- sindromul Cushing prin valori crescute de glucocorticoizi determină creșteri de VLDL, LDL, trigliceride.
Alți factori care influențează:
- estrogenii cresc sinteza de VLDL și HDL;
- consumul de alcool în exces inhibă oxidarea acizilor grași liberi și creste nivelul de trigliceride;
- dietele bogate în grăsimi saturate (carne, lapte, ciocolata, produse de patiserie, prăjeli) produc dislipidemii;
- medicamentele modifică nivelurile de colesterol (diureticele tiazidice, estrogenii, betablocantele);
- stresul, anxietatea, fumatul.
Diagnostic
Diagnosticul dislipidemiei se bazează pe:
- examen clinic;
- examen de laborator care arata modificări la nivelul: colesterolului, HDL-colesterolului, LDL-colesterolului, trigliceridelor;
- excluderea unor cauze secundare prin efectuarea unor analize suplimentare: glicemie, hormoni tiroidieni, transaminaze, uree, creatinină;
- identificarea unor factori asociați dislipidemiilor : obezitatea, fumatul, consumul de alcool, sedentarismul
- istoricul familial, xantoamele, xantelasmele, valori foarte mari pentru LDL-colesterol sau trigliceride (peste 1000mg/dl) orientează spre o cauza genetica a dislipidemiilor;
- Dozarea lipidelor (CT: >200 mg%; TG: >150 mg%; HDLc: ♂: <40 mg%; ♀: <45 mg%)
Manifestări de dependență (semne și simptome) în dislipidemii
Dislipidemia în sine nu are semne sau simptome.
Semnele și simptomele sunt prezente în funcție de afecțiunile asociate.
Sunt prezente:
- Xantelasme (anamblu de pete mici gălbui, cu margini regulate, localizate la nivelul pleoapelor către partea nazală. Pot fi rezultatul unor niveluri crescute de colesterol, evoluția fiind benigna si foarte lenta)
- Xantome (mica tumora benigna formata din macrofage – celule mari avand proprietatea de a ingera si a distruge particule mari, bogate in depuneri lipidice. Xantoamele formeaza pete sau noduli subcutanati, adesea de culoare galbena, uneori rosie sau bruna).
- Alte manifestări pot fi: lipemia retinalis, parestezii ale extremităților, artralgii, hepatomegalie, splenomegalia.
Dislipidemia – Evoluție
- factor de risc pentru boala cardiovasculară;
- ateroscleroză; risc de AVC;
- boala vasculara periferica;
- pancreatita acută.
Îngrijirea pacientului cu dislipidemie
Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu dislipidemie
- Să se normalizeze valorile CT, TG, LDL şi HDL – contribuie la prevenţia primară sau secundară a bolilor cardiovasculare.
- Pacientul să fie echilibrat hidroelectroliltc și acido-bazic;
- Pacientul să respecte regimul alimentar.
- Pacientul să fie ferit de complicatii.
Parametrii luaţi în considerare:
- LDL;
- HDL;
- prezenţa/absenţa bolilor cardiovasculare;
- alţi factori de risc.
Interventiile asistentului medical pentru pacientul cu dislipidemie
- urmărește respectarea regimului alimentar;
- supraveghează functiile vitale, greutate corporală, diureză;
- încurajează pacientul pentru respectarea programului de exerciții fizice;
- recoltează sânge pentru examene de laborator;
- administrează medicația prescrisa de medic.
Tratament
Mijloace terapeutice
- Dieta;
- Medicaţia hipolipemiantă.
Educarea pacientului cu dislipidemie
- terapia nutrițională;
- scăderea grăsimilor saturate și polinesaturate pâna la 10 % din numărul total de calorii;
- scăderea consumului de colesterol (< 300mg/zi);
- consumul de fibre care împiedică absorbția zaharurilor;
- suplimente antioxidante (vitamina C, vitamina E) si creșterea consumului de vegetale și fructe pentru prevenirea aterosclerozei;
- scădere ponderală (daca este necesar);
- promovarea activității fizice.
Recomandările generale pentru pacientul cu dislipidemie
- consumul unei alimentații diversificate;
- adaptarea aportului energetic la statusul ponderal și activitatea fizică desfășurata, în vederea obținerii unei greutăți normale;
- încurajarea consumului de legume, fructe, produse din cereale, pâine integrala, peste, carne slaba și produse lactate cu conținut lipidic redus;
- reducerea ingestiei de acizi grași saturați (carne, lactate, uleiuri folosite la gătit, margarine solide);
- consumul de acizi grași mononesaturati (din uleiul de măsline) si polinesaturati ( cei afla-6 se găsesc în uleiul de soia si în floarea soarelui, iar cei afla-3 în uleiul de peste);
- reducerea ponderii grăsimilor la mai puțin de 30% din aportul energetic;
- evitarea folosirii sării de bucătărie la gătit.
- efectuarea în mod regulat de efort fizic moderat (30 de minute de exercițiu fizic sau mers pe jos 3 km) determină o scădere a trigliceridelor, o creștere a concentrației HDL (colesterol bun) și previne bolile cardiovasculare.
Sindromul metabolic
Sindromul metabolic se refera la prezența a cel puțin 3 dintre următoarele afecțiuni:
- hipertensiunea arterială
- toleranță scazută la glucoză
- excesul de grăsime ponderală în jurul taliei
- niveluri peste normal ale trigliceridelor și nivel scăzut al colesterolului bun.
Criteriile OMS pentru sindromul metabolic:
- hiperglicemie sau insulinorezistenţă;
- TA >140 mmHg/90 mmHg
- TG >150 mg% şi/sau HDL <35 mg% (♂) şi <38 mg% (♀)
- indice abdomino-fesier >0,85 (♀) şi >0,90 (♂)
Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste Grilă sau instalează Aplicația de teste.
Infografic:
Vezi și
