Șocul cardiogen este o insuficiență circulatorie acută severă, cauzată de scăderea marcată a funcției de pompă a inimii, ceea ce duce la hipoperfuzie tisulară și insuficiență multiplă de organ. Șocul cardiogen este o urgență vitală, cu mortalitate ridicată, necesitând diagnostic rapid și tratament agresiv. Reperfuzia precoce în infarctul miocardic și susținerea hemodinamică sunt esențiale pentru supraviețuire.

Șocul este o gravă tulburare funcțională a întregului organism, ca răspuns la acțiunea unui agent agresiv, în urma căreia se instalează anoxia tisulară și acumularea produșilor de catabolism.

Șocul este o reacție organică post-agresivă, decompensată, caracterizată prin perturbarea circulației și a proceselor metabolice la nivel tisular.

Reducerea perfuziei tisulare și consecințele metabolice cauzate de aceasta duc la leziuni celulare și disfuncții sistemice. Obiectivul principal al tratamentului este refacerea perfuziei sangvine și reducerea hipoxiei pentru limitarea deteriorării celulare.

Etiologie

Dintre factorii etiologici care provoacă șocul cardiogen, cel mai important este infarctul miocardic acut, alți factori etiologici fiind cei extracardiaci: tamponada cardiacă, leziunile pericardice, emfizemul mediastinal și vascular, embolia pulmonară cu trombus masiv sau embolie grasă, precum și alte tipuri de leziuni obstructive ale marilor vase sau ale inimii.

Șocul cardiogen se poate instala odată cu debutul infarctului miocardic acut sau poate surveni în cursul evoluției acestuia, situație în care hipotensiunea se instalează progresiv. Instalarea tardivă a șocului cardiogen se întâlnește de obicei la bolnavii vârstnici cu insuficiență cardiacă cronică.

Cauze Principale

Afectare miocardică primară:

• Infarct miocardic acut (IMA) extensiv
• Miocardite acute severe
• Cardiomiopatii dilatative avansate

Obstrucție mecanică a circulației:

• Tamponadă cardiacă (acumulare de lichid în pericard)
• Embolie pulmonară masivă
• Pneumotorax compresiv
• Disecție acută de aortă

Tulburări severe de ritm cardiac:

• Tahiaritmii (fibrilație ventriculară, tahicardie ventriculară susținută)
• Bradiaritmii (bloc AV complet, asistolii prelungite)

Fiziopatologie

1️⃣ Scăderea debitului cardiac → reducerea perfuziei tisulare
2️⃣ Hipotensiune arterială severă → scăderea perfuziei organelor vitale
3️⃣ Hipoxie tisulară și acidoză metabolică → deteriorare celulară progresivă
4️⃣ Activare compensatorie simpatică → vasoconstricție periferică, tahicardie
5️⃣ Decompensare circulatorie → insuficiență multiplă de organ

Semne și simptome în șocul cardiogen 

Tabloul clinic este susținut de semnele de bază: dureri precordiale, dispnee, bolnav anxios, neliniștit, palid, cu extremități cianotice, transpirații profuze, puls mic, T.A. prăbușită.

Semne cardiovasculare:

• Hipotensiune severă (TAS < 90 mmHg, PAM < 65 mmHg)
• Puls slab, filiform
• Tahicardie compensatorie (> 100 bpm) sau bradicardie severă
• Edem pulmonar acut (dispnee, raluri umede difuze, hipoxemie severă)

Semne periferice:

• Extremități reci, cianotice
• Umplere capilară prelungită (> 2 secunde)
• Transpirații profuze, tegumente palide

Semne neurologice:

• Agitație, confuzie, obnubilare
• Comă în cazurile severe

Semne respiratorii:

• Tahipnee, hipoxemie severă (SpO₂ scăzut)
• Edem pulmonar acut cu expectorație rozată spumoasă

Semne renale:

• Oligurie (< 0,5 ml/kg/h) sau anurie

Intervenții de urgență în șocul cardiogen

• Culcarea și sedarea bolnavului, combaterea durerii, factor de întreținere și agravare a șocului.
• Poziție semișezândă (30-40°) dacă pacientul are edem pulmonar acut.
• Administrare de sedative: 1-2 tablete extraveral sau 1 tabletă diazepam (10 mg) la adulți
• Analgezice: Fentanyl (10-30 mcg) injectabil sau Tablete de 50 mg per os
• Oxigenoterapie prin sondă nazală.
• Transport la spital sub controlul funcțiilor vitale.
• În caz de stop cardiorespirator, se aplică manevrele de resuscitare.

Diagnosticul șocului cardiogen

Monitorizare hemodinamică:

• TA < 90 mmHg (hipotensiune severă)
• Index cardiac < 2,2 L/min/m²
• Presiune venoasă centrală (PVC) și presiune pulmonară crescută

Analize de laborator:

• Troponine cardiace crescute (indică necroză miocardică)
• Lactat seric > 2 mmol/L (marker de hipoperfuzie)
• Acidoză metabolică, hipoxemie
• Insuficiență renală acută (creșterea ureei și creatininei)

Investigații imagistice:

• ECG: semne de infarct miocardic acut, tulburări de ritm
• Ecocardiografie: fracție de ejecție redusă, dilatarea VS, tamponadă cardiacă
• Rx toracic: cardiomegalie, edem pulmonar
• CT angio pulmonar: suspiciune de embolie pulmonară masivă

Tratamentul în staționar

Imobilizare la pat și poziție favorabilă:

• Decubit dorsal, cu membrele inferioare ușor ridicate (15° față de planul patului).
• În caz de dispnee severă sau edem pulmonar, se ridică ușor planul patului la cap și trunchi, iar membrele inferioare rămân orizontale.

Complicații posibile

• Edem pulmonar acut sever
• Insuficiență multiplă de organ (renală, hepatică, cerebrală)
• Tulburări severe de ritm (fibrilație ventriculară, asistolă)
• Stop cardiac ireversibil

Conduita de urgență în șocul cardiogen

Monitorizare intensivă:

• TA, puls, SpO₂, diureză orară
• ECG continuu + evaluare hemodinamică

Oxigenoterapie:

• Masca de oxigen 6-15 L/min
• Ventilație mecanică dacă insuficiența respiratorie se agravează

Stabilizare hemodinamică:

• Fluide IV (cu precauție! Doar dacă pacientul este hipovolemic!)
• Vasopresoare:
  • Noradrenalină IV (prima linie dacă TA < 90 mmHg)
  • Dopamină IV (dacă este necesar pentru creșterea debitului cardiac)
• Inotrope (stimulanți ai contracției miocardice):
  • Dobutamină IV – crește contractilitatea cardiacă
  • Milrinonă IV – utilă în disfuncția severă de VS

Tratamentul cauzei:

• Infarct miocardic acut: Reperfuzie rapidă (angioplastie coronariană primară sau tromboliză)
• Tamponadă cardiacă: Puncție pericardică de urgență
• Embolie pulmonară masivă: Tromboliză sau embolectomie
• Tulburări de ritm: Cardioversie electrică sau pacemaker temporar

Alte măsuri:

• Diuretice IV (furosemid) → dacă există edem pulmonar acut
• Anticoagulare IV (heparină) → dacă există tromboză
• Balon de contrapulsație intraaortică → în cazurile refractare

Tratamentul în șocul cardiogen

Optimizarea funcției de pompă cardiacă

• Se face prin administrarea de dopamină, dobutamină, utilizate ca cardiotonice.
• Se administrează în perfuzie parenterală, dozată individual, cu o doză medie de 2-10 mcg/kg/min.

Administrarea de vasodilatatoare

• Se face pentru combaterea edemului pulmonar și îmbunătățirea întoarcerii venoase către inima dreaptă.
• Rezultatul – crește debitul cardiac.

Administrarea de antiaritmice

• Se administrează în cazul aritmiilor severe asociate infarctului miocardic acut.
• Exemple: xilină (lidocaină), atropină, propranolol, isoptin, droperidol.
• Se face individualizat și numai la indicația medicului.

Administrarea de medicamente pentru susținerea circulației

• Se utilizează doar în cazuri extreme în care viața pacientului este amenințată.
• Exemple: noradrenalină, izoprenalină pentru menținerea perfuziei organelor centrale și creșterea rezistenței periferice.

Corectarea acidozei metabolice

• Se administrează bicarbonat de sodiu 100-200 ml soluție 8,4% IV
• Se poate utiliza și soluție T.H.A.M. în funcție de pH-ul plasmatic și deficitul de baze.

Administrarea de corticoizi

• Se face doar în cazurile severe, atunci când alte metode terapeutice au eșuat.

Tratamentul șocului presupune supraveghere minut cu minut. Este necesară observație permanentă asupra:

• Tensiunii arteriale, pulsului, respirației (amplitudine, frecvență, eficiență)
• Colorației pielii și temperaturii pacientului
• Diurezei orare
• Examinării echilibrului acido-bazic, hematocritului și azotemiei

În unitățile specializate se face monitorizarea continuă a pacientului:

• EKG permanent
• TA și determinarea presiunii venoase
• Determinarea PO₂ și O₂ pH plasmatic
• Evaluarea excesului de baze și rezervelor alcaline

Calmarea durerii

Analgezice

• Morfina 5 mg IV în interval de 1-2 minute (contraindicată în anumite cazuri de șoc cardiogen)
• Miagin 50 mg IM (1/2 fiolă), repetat la nevoie la interval de 3 ore
• Fortal 15 mg IM (1/2 fiolă), repetat la interval de 3 ore
• Sedative
• Hidroxizină 50-100 mg IV lent
• Romergan 25-50 mg IM

Observație: Asistentul medical trebuie să fie în permanență pregătit pentru administrarea urgentă a medicației la indicația medicului.

Oxigenoterapie

• Administrare prin sondă nazofaringiană – 6-8 L/min
• În cazuri severe, se poate recurs la intubație și ventilație mecanică

Administrarea de lichide volemice

Se instalează perfuzie intravenoasă de urgență (prin puncție venoasă sau cateter venos central)
Soluție de glucoză 5%, care ajută la:

• Corectarea hipovolemiei relative
• Hidratarea parenterală
• Vehicularea altor medicamente
• Păstrarea accesului venos deschis

Asistentul medical are un rol esențial în monitorizarea continuă, administrarea corectă a tratamentului și intervenția rapidă în cazul agravării stării pacientului.

Administrarea de lichide, atunci când nu se poate măsura presiunea venoasă centrală, trebuie să se facă sub observație clinică foarte atentă (a tensiunii arteriale, a stării generale, a pulsului, a colorației pielii și temperaturii, a diurezei).

Rolul asistentului medical este esențial în observarea și semnalarea precoce a semnelor patologice medicului.

Asistentul medical are un rol critic în monitorizarea pacientului, observarea semnelor de deteriorare și administrarea corectă a tratamentului la indicația medicului.

Diferența între șocul cardiogen și șocul hipovolemic

Caracteristică	Șoc Cardiogen	Șoc Hipovolemic
Definiție	Insuficiență circulatorie cauzată de scăderea funcției de pompă a inimii	Insuficiență circulatorie cauzată de scăderea volumului sangvin circulant
Cauză principală	Disfuncție severă a inimii (scade debitul cardiac)	Pierdere masivă de sânge sau lichide extracelulare
Mecanism fiziopatologic	Inima nu poate pompa sângele eficient, determinând perfuzie inadecvată a organelor	Scăderea volumului circulant → întoarcere venoasă insuficientă → debit cardiac scăzut
Exemple de cauze	🔴 Infarct miocardic acut masiv 🔴 Tamponadă cardiacă 🔴 Miocardită severă 🔴 Embolie pulmonară masivă 🔴 Tahiaritmii severe	🔴 Hemoragii masive (traume, ulcere digestive, rupturi de anevrism) 🔴 Deshidratare severă (arsuri extinse, diaree severă, vărsături prelungite) 🔴 Sechestrare de lichide (pancreatită, peritonită)
Tablou clinic	Hipotensiune severă, puls slab, tahicardie sau bradicardie, extremități reci, transpirații, edem pulmonar acut (raluri umede difuze, dispnee severă)	Hipotensiune severă, puls slab și rapid, extremități reci, tegumente palide, semne de deshidratare (mucoase uscate, oligurie/anurie, pliul cutanat persistent)
Presiune venoasă centrală (PVC)	Crescută (stază venoasă)	Scăzută (hipovolemie)
Lactat seric	Crescut (> 2 mmol/L) din cauza hipoperfuziei	Crescut (> 2 mmol/L) din cauza hipoxiei tisulare
Tratament principal	Reperfuzie coronariană (dacă este infarct), vasopresoare (noradrenalină), inotrope (dobutamină), diuretice (dacă există edem pulmonar)	Administrare agresivă de fluide IV (Ringer lactat, NaCl 0,9%), transfuzii de sânge (dacă hemoragic), vasopresoare doar dacă volemia este refăcută
Prognostic	Grav, mortalitate ridicată dacă nu se intervine rapid	Prognostic variabil, depinde de rapiditatea resuscitării volemice

• Șocul cardiogen apare din cauza unei inimi incapabile să pompeze sângele către organe.
• Șocul hipovolemic este determinat de o lipsă de sânge/lichide în circulație, ceea ce împiedică alimentarea corectă a țesuturilor.
• Tratamentul diferă: în șocul cardiogen, se folosesc vasopresoare și tratament specific pentru inimă, în timp ce șocul hipovolemic necesită reumplere volemică rapidă (perfuzie masivă).

Intervenții de urgență ale asistentului medical

Monitorizarea și evaluarea continuă

Se monitorizează parametrii vitali:

• Tensiunea arterială (TA) – de obicei sever scăzută (TAS < 90 mmHg)
• Pulsul – poate fi slab, filiform, tahicardic sau bradicardic
• Saturația de oxigen (SpO₂) – pentru a detecta hipoxemia
• Frecvența respiratorie – pacientul poate prezenta tahipnee sau edem pulmonar acut
• Diureza orară – semn de hipoperfuzie renală dacă < 0,5 ml/kg/h
• Nivelul de conștiență – pacientul poate fi agitat, confuz sau obnubilat

Observarea semnelor de agravare:

• Edem pulmonar acut: dispnee severă, raluri umede difuze, expectorație roz spumoasă
• Hipoperfuzie periferică: extremități reci, tegumente palide, cianoză
• Alterarea statusului mental: confuzie, somnolență, comă

Asigurarea poziției și accesului venos

• Poziția semișezândă (30-45°) – ajută la scăderea presiunii pulmonare și ameliorarea respirației
• Se montează 2 linii venoase de calibru mare (14G-16G) pentru administrarea rapidă a tratamentului
• Pregătirea pentru cateter venos central (dacă este necesară monitorizarea avansată)

Administrarea oxigenoterapiei

• Masca de oxigen cu flux mare (10-15 L/min) pentru menținerea SpO₂ > 94%
• Ventilație mecanică – dacă pacientul prezintă insuficiență respiratorie severă sau edem pulmonar acut

 Stabilizarea hemodinamică (sub supravegherea medicului)

Fluide IV (cu precauție!)

• Cristaloizi (Ringer lactat, NaCl 0,9%) → administrare lentă, doar dacă pacientul este hipovolemic
• Evitarea perfuzării excesive! – risc de edem pulmonar acut

Vasopresoare și inotrope

• Noradrenalină IV → dacă TAS < 90 mmHg și nu răspunde la fluide
• Dobutamină IV → pentru creșterea contractilității miocardice
• Milrinonă IV → în disfuncția severă de ventricul stâng

Diuretice (dacă există edem pulmonar acut)

• Furosemid IV → ajută la eliminarea excesului de lichide

Antiaritmice (dacă există tulburări de ritm)

• Amiodaronă IV → pentru tahiaritmii ventricular
• Atropină IV → pentru bradicardie severă

Anticoagulante (dacă există risc trombotic)

• Heparină IV → pentru prevenirea formării cheagurilor

Pregătirea pentru intervenții specifice

Reperfuzie coronariană

• Angioplastie coronariană primară (PCI) – dacă pacientul are infarct miocardic acut
• Tromboliză IV – dacă angioplastia nu este disponibilă

Tamponadă cardiacă

• Pregătirea pentru puncție pericardică de urgență

Embolie pulmonară masivă

• Tromboliză IV sau embolectomie

Pneumotorax compresiv

• Pregătirea pentru drenaj toracic de urgență

Asistare mecanică a circulației (în cazurile refractare)

• Balon de contrapulsație intraaortică (IABP) – ajută la creșterea debitului cardiac

Monitorizare continuă și suport psihologic

• Monitorizare EKG permanentă → pentru detectarea tulburărilor de ritm
• Pregătirea pentru resuscitare cardiopulmonară în caz de stop cardiac
• Informarea pacientului și sprijin emoțional → pentru reducerea anxietății

Pentru verificarea cunoștințelor, abonează-te pe Platforma Grile AMG cu peste 7000 de Teste Grilă, cursuri și simulator examene pentru a trăi experiența unui examen https://grileamg.ro sau achiziționează cartea 1000 de Teste Grila cu explicații pentru AMG